De când mă ştiu nu mi‑au plăcut zilele înnourate, mai ales iarna. Îmi păreau fără sfârşit şi fără speranţă, friguroase atât pentru trup cât şi pentru suflet.

Totuşi şi ele sunt parte din viaţă, aşa că m‑am hotărât să învăţ să‑mi placă iar acum nu mi se par atât de mohorâte. Secretul? Am mai multe secrete.

Uneori profit de acele zile să fac o prăjitură sau ceva deosebit, pe care, apoi, să o savurez cu cafeluţa mea. Atunci toată casa miroase a cafea proaspăt făcută şi bunătăţi de casă, ceea ce îmi dă un sentiment de căldură şi de satisfacţie.

Am învăţat, de asemenea, că îmi pot lumina ziua cu ceea ce port pe mine, cum ar fi un pulover preferat, în culori luminoase, sau cu nişte accesorii mai deosebite.

Dar, mai mult decât atât, am învăţat să‑I mulţumesc lui Dumnezeu pentru zilele acestea. Tot nu mă dau în vânt după ele, însă pot să‑I mulţumesc pentru că sunt sănătoasă, nu mă plouă în casă, am un pat călduros, mâncare pe masă şi familie și prieteni cu care să mă bucur de toate acestea.

Nu demult mă aflam afară într‑o zi ca aceasta. Deşi fusese înnourat nu mă aşteptasem să plouă. Pe la amiază, la ceva distanţă de casă, m‑a prins o ploaie torenţială. Am reuşit să mă adăpostesc oarecum şi am aşteptat cam o oră în locul acela ca ploaia să se oprească, dar până la urmă m‑am hotărât să merg spre casă oricum. Când am ajuns acasă, în hainele şi în părul meu era, parcă, mai multă apă decât rămăsese în nori, însă cu un duş fierbinte şi un prânz bun le‑am uitat pe toate. M-am simţit minunat.

Cu alte ocazii, când am mai fost prinsă în frig şi ploaie, m‑am rugam pentru toţi oamenii care sunt victimele dezastrelor. Nu mă refer la dezastre cum ar fi să arzi friptura pentru cină sau să‑ţi iasă culoarea greşită la păr la coafor, ci la adevăratele dezastre. Cum ar fi să rămâi fără casă în urma unei tornade, fără duş fierbinte, fără haine uscate sau o mâncare caldă care să compenseze situaţia. Sau, tot atât de rău, acei oameni care au tot ce cred că i‑ar face fericiţi şi totuşi care se simt goi în suflet, singuri şi vulnerabili.

Atunci când eşti deprimat din cauza vremii sau a altor circumstanţe, dacă te rogi pentru cineva care suferă, este singur sau neputincios să schimbe situația nefericită în care se află, prin aceasta îi trimiţi ajutor divin, dar te ajuţi şi pe tine pentru că îţi inspiri sufletul.