Un prieten mi-a arătat o fotografie pe care a făcut-o la Parcul Naţional Shinjuku Gyoen – un parc mare chiar în mijlocul agitatului Tokio. În fotografie era un cer albastru luminos încadrat de copaci verzi. Când l-am felicitat pentru minunata imagine prietenul meu a râs de mine: „De fapt te uiţi la ea cu susul în jos. Aceasta este reflectarea cerului în lac”.
M-am uitat mai cu atenţie şi am văzut că avea dreptate. Ceea ce credeam că este un peisaj era doar reflecţia lui pe suprafaţa lacului, aproape ca o iluzie optică. Am fost uimit de cât de clar s-au reflectat cerul şi împrejurimile în apa nemişcată. M-a făcut să mă gândesc cât de minunat ar fi dacă viaţa mea ar putea fi atât de perfectă încât să reflecte pacea şi liniştea Raiului.
Dumnezeu doreşte ca eu să mă odihnesc ştiind că El are totul sub control şi că are grijă de noi. El a spus: „Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu”. 1 Însă când lucrurile nu merg bine, vânturile adversităţilor creează probleme în sufletul meu şi mă fac să mă simt lovit. Atunci alţii nu pot vedea decât valurile agitate ale sufletului meu tulburat şi nu reflecţia nemişcată a Raiului.
Eu nu pot evita furtunile vieţii, însă ele nu trebuie să-mi fure pacea lui Dumnezeu. Mă pot baza pe promisiunea că aceste încercări nu vor fi mai grele decât pot duce eu; Dumnezeu îmi va deschide întotdeauna o cale. 2 El este de asemenea pregătit, dispus şi capabil să aducă ceva bun din fiecare situaţie, dacă inima mea este curată şi dacă privesc către El pentru călăuzire şi ajutor. 3 Deci, când mă lovesc problemele, am de ales. Voi arăta altora imaginea unei mări agitate de furtună? Sau vor vedea pacea Raiului reflectată în atitudinea şi în faptele mele?