Te‑ai întrebat vreodată de ce ni se pare că unele rugăciunile rămân fără răspuns? Chiar mai mult, ca și mine, te‑ai întrebat de ce tocmai rugăciunile talenu își primesc răspunsul?
Eu am fost credincios toată viața mea și m‑am rugat pentru multe, multe lucruri, și am trecut adesea prin dezamăgire când nu am primit răspuns la rugăciune – cel puțin nu în felul în care m‑am așteptat sau la ce am sperat.
Sunt familiarizat și cu toate explicațiile obișnuite despre motivul acestora și – când nu sunt implicat emoțional – toate mi se par foarte logice. Dar, recunosc, uneori aceste explicații învățate pentru când „nu am primit răspuns” mi se par reci și insipide.
Recent am dat peste o poezie care abordează subiectul dintr‑un punct de vedere puțin mai diferit – care mi s‑a părut pozitiv și mi‑a vorbit într‑un mod mai personal. Cred că are legătură cu subiectul nostru de aceea o includ în întregime. Sper să te încurajeze și pe tine.
Cel mai binecuvântat1
I‑am cerut lui Dumnezeu putere, să mă realizez.
Am fost făcut slab, să învăț cu smerenie să ascult.
Am cerut sănătate, să fac lucruri mărețe.
A lăsat să mă îmbolnăvesc, să fac lucruri mai bune.
Am cerut bogăție, să fiu fericit.
Mi s‑a dat sărăcie, să devin înțelept.
Am cerut putere, să fiu ridicat în slăvi de oameni.
Mi s‑a dat slăbiciune, să am nevoie de Dumnezeu.
Am cerut toate lucrurile, să mă bucur de viață.
Mi s‑a dat viață, să mă bucur de toate lucrurile.
Nu am primit nimic din ce am cerut, dar tot ce am sperat.
În ciuda ideilor mele, rugăciunile negrăite și nevoile mele adevărate mi‑au fost împlinite.
Eu sunt, dintre toți oamenii, cel mai binecuvântat.
- Most Richly Blessed, de autor necunoscut, un veteran al Războiului Civil, poem afișat în holul Spitalului Veteranilor din Shreveport, LA↑