Cu ceva timp în urmă am văzut un videoclip pe YouTube în care persoana vorbea despre un moment dificil din viața ei care i‑a cauzat o depresie serioasă. Un prieten a sfătuit‑o să‑și facă o listă cu 1000 de motive pentru care să fie recunoscătoare, așa că a început să fie atentă ce lucruri bune i se întâmplă în fiecare zi și astfel, încet-încet, valul de negativitate s‑a diminuat.
M‑am gândit de multe ori la acel videoclip dar nu m‑am aventurat niciodată să țin pentru mine o listă așa de complexă de recunoștință, până recent, când pierderea unei persoane dragi a fost urmată de probleme personale de sănătate și de o schimbare majoră, nedorită, la locul de muncă.
Aceste neplăceri m‑au luat prin surprindere și, pe când stăteam în fața proverbialei căruțe răsturnate cu mere, privind cum merele mele, culese cu atâta grijă, se rostogolesc peste tot, am fost complet descurajată. Ca niște nori negri care prevestesc furtuna, simțeam cum vântul deprimării începea să sufle asupra mea.
Știam că trebuie să fac ceva în legătură cu această forță negativă ce intra în viața mea. Atunci mi‑am amintit de cele 1000 de motive pentru care să fiu recunoscătoare și că puterea optimismului a scos‑o din deprimare și pe acea doamnă. M‑am gândit că merită efortul să văd dacă mi‑ar aduce aceleași beneficii și mie.
Ziua următoare, cu stiloul în mână, am deschis o pagină albă din noul meu jurnal. Imediat mi‑au venit în minte un număr de motive simple:
- Soarele, când de fapt se prognozase ploaie
- O noapte cu un somn neîntrerupt
- O jumătate de oră de rugăciune de dimineață
- Un email cu vești bune de la un prieten…
Pe măsură ce lista se continua mi‑am dat seama că pot găsi multe motive de recunoștință în lucrurile mărunte, motive care ar putea fi foarte ușor trecute cu vederea sau considerate firești. Precum diamantele neprelucrate, care trebuie scoase din nămolul gândirii mele negativiste.
Am reușit să‑mi fac lista de 1000 de motive de recunoștință, iar acum pot spune că acest scurt exercițiu zilnic mă ajută să privesc în sus când simt că mă scufund și să‑mi concentrez atenția pe ceea ce funcționează, decât să mă gândesc la ce ar putea fi negativ în orice situație.
Privind în urmă, la paginile jurnalului meu, îl văd ca pe o comoară plină cu darurile lui Dumnezeu, răspunsuri la rugăciune și dovezi ale iubirii și grijii Sale pentru mine. Chiar mai mult, sunt sigură că vor fi multe alte motive cu care se umplu alte jurnale viitoare.