Am fost din totdeauna o persoană orientată pe realizări. Mă mândream că știu ce fac, că aveam lista de priorități bine organizată, cu lucrurile cele mai importante subliniate, sau încercuite, sau scrise cu litere mai mari. Eram foarte eficient în drumul meu prin oraș, reușind să rezolv lucrurile „mărunte” în timp ce mă îndreptam spre cele „majore”.

Cu câțiva ani în urmă mi‑am conceput chiar și propriul Cartonaș Orar zilnic – un mic cartonaș tipărit ce putea încăpea în buzunarul de la cămașă. Îl purtam peste tot și începeam câte unul în fiecare zi. În ultimii ani am folosit aceste cartonașe ca parte din seminarul meu despre organizarea timpului.

Obișnuiam să petrec majoritatea timpului meu cu Dumnezeu cu creionul și cartonașul zilei în mână, notând multitudinea de lucruri pe care le aveam de făcut. De obicei când îmi terminam timpul „de liniște” aveam și planul de acțiune făcut, cu toate prioritățile, și eram pregătit să îmi încep ziua. O mare parte din timpul meu cu Dumnezeu era să îmi stabilesc planul zilei.

Însă cu ceva timp în urmă, ceva mi‑a scurt-circuitat modul de operare. M‑am trezit într‑o situație în care era uman imposibil să fac tot ce era de făcut. Listele mele erau mult prea lungi și cu prea multe variabile; erau prea multe priorități și mult prea multe alte stresuri. Și în plus, eram extenuat fizic.

Situația mea era, de fapt, atât de copleșitoare, că nici nu mă puteam gândi la lista de priorități. Tot ce doream era să fiu aproape de Dumnezeu. Știam că El era singurul care putea să‑mi satisfacă sufletul și să îmi liniștească furtuna. În această situație am ajuns să cunosc și eu ceea ce a descris Iisus în Ioan 15: „Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărțiți de Mine nu puteți face nimic”. 1

Am înțeles pentru prima oară că Iisus nu dorește lista mea de priorități, nici chiar să Îl las pe El să îmi conceapă lista. El dorește să petrec timp cu El și să mă hrănesc din Cuvântul Lui.

Acum  continui să am și să îmi fac liste, dar nu mai sunt atât de extrem. Nu mai reprezintă o prioritate majoră pentru mine. Prioritatea mea numărul unu este să iau contactul cu Iisus. Acest lucru se întâmplă deobicei când aud cea mai ușoară șoaptă în sufletul meu, de obicei despre lucruri care sunt importante pentru Dumnezeu. Dacă mintea și sufletul meu sunt prea aglomerate cu gândurile mele s‑ar putea să nu aud acele șoapte și să pierd ceva ce este pe lista de priorități a lui Dumnezeu.

  1. Ioan 15:5