Eram cu soția în SUA pentru o înmormântare. Am închiriat o mașină și ne rezolvam niște treburi prin oraș. Eu aveam nevoie de un atelier de reparat ceasuri să‑mi cumpăr o baterie nouă și să cer să‑mi fie montată pe bătrânul meu ceas de mână. Am intrat în două centre comerciale să întrebăm, dar nimeni nu ne‑a putut ajuta. Am căutat și pe Google, fără succes, așa că am renunțat cu dezamăgire la rezolvarea acelei trebi.

În timp ce conduceam ne‑am gândit la ruda noastră decedată și atunci i‑am spus soției că îmi este greu să îmi imaginez cum poate Iisus să apară personal să‑i întâmpine pe atât de mulți oameni diferiți atunci când ajung în Rai. Cu miliarde de oameni pe Pământ și mulți care mor în aceeași zi, cum poate ține Dumnezeu evidența fiecăruia dintre noi și cum ne poate întâmpina personal când mergem în Rai?

Nici nu am terminat de vorbit, mărturisind acest gând oarecum de uimire negativă, când am simțit imboldul de a continua căutarea pentru bateria ceasului meu. Așa că i‑am spus soției: „Mai întreb încă o dată” și am oprit pe bulevardul principal. Uimitor că primul lucru pe care l‑am văzut când am parcat a fost un magazin, chiar în fața noastră, cu un semn mare: Ceasornicărie.

Soția a început să rădă și mi‑a spus: „Vezi? Tocmai ți‑a răspuns. Chiar așa!”

Ea s‑a prins chiar înaintea mea. Dumnezeu îmi spunea într‑un mod foarte succint și memorabil: Eu pot să întâmpin fiecare om individual atunci când vine aici, tot așa cum pot să mă ocup până și de cele mai mărunte nevoi ale tale, chiar și de o micuță baterie, în moduri neprevăzute!

Așa că Dumnezeu a intervenit în ziua aceea și mi‑a răspuns la întrebare! Iar noi am avut o întâlnire plăcută cu un domn vietnamez îndemânatic, înconjurați de ceasuri frumoase. El a avut bateria potrivită, iar după ce mi‑a verificat ceasul m‑a asigurat că deși era foarte vechi, ceasul era în condiție foarte bună.

Mi‑a reamintit de începutul Psalmului 139: „Doamne, Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști, știi când stau jos și când mă scol și de departe îmi pătrunzi gândul. Știi când umblu și când mă culc și cunoști toate căile mele”.