Ziua de astăzi a fost perfectă! Nu a fost o zi perfectă de leneveală, sau perfectă în ceea ce priveşte realizările, sau o zi fără probleme. Totuşi a fost perfectă de la cap la coadă, atât de perfectă că mă face acum să stau şi să rememorez fiecare pas şi să văd ce anume a făcut-o să fie într-atât de perfectă. Poate voi reuşi şi în viitor să am astfel de zile.
M-am trezit de dimineaţă şi am ieşit la o plimbare de vreo 3 kilometri, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru cei dragi şi rugându-mă pentru ei. După aceea am parcurs nişte lecturi creştine, contemplând la ceea ce citeam şi rugându-mă ca prin ele Dumnezeu să mă schimbe în bine. Am ascultat câteva cântece creștine, a căror versuri inspirante mi-au împrospătat sufletul, apoi am mai petrecut câteva minute privind cum o rază de lumină, prin geam, se reflecta în cameră în curcubee eterice.
După micul dejun m-am ocupat să planific următorul an şcolar al copiilor mei şi să le comand materialele de studiu, deoarece ei învaţă acasă şi i-am ajutat cu lecţiile curente, unul dintre ei fiind în clasa întâi, altul în clasa a şaptea şi unul în a noua. Dimineaţa a fost foarte încărcată, însă m-a surprins să văd că nu m-am simţit stresată. M-a ajutat cu siguranţă faptul că am petrecut acel timp de dimineaţă cu Iisus.
Am început să mă ofilesc puţin în timp ce tocam legumele pentru prânz, însă mi-am direcţionat gândurile către Dumnezeu mulţumindu-i pentru mâncarea sănătoasă pe care ne-o dă din abundență. Mâinile îmi erau ocupate, însă inima şi gândurile îmi erau departe, la picioarele lui Iisus, bucurându-mă de comuniune cu El. Mi-a dat încărcătura sufletească de care aveam nevoie.
Apoi am ieşit cu maşina în oraş să rezolv nişte treburi şi în maşină am ascultat nişte
muzică bună de pian. Am condus ţinând ritmul traficului, însă fără durerea de şolduri pe care o aveam de obicei. Un bătrân din faţa mea a virat foarte încet, ceea ce i‑a supărat pe unii dintre conducători, însă eu m‑am rugat pentru el, impresionată că mai este în putere pentru vârsta lui.
Ajunsă acasă, printre e-mailuri, telefoane şi vizita unei vecine, am gătit, am făcut curat şi am petrecut timp personal cu fiul meu adolescent. Uneori mă îngrijorează, însă de data asta am reuşit să stau de vorbă cu el, iar el mi‑a spus părerile, temerile şi visele lui, ceea ce m‑a ajutat să văd în el o bunătate şi o profunzime pe care uneori o trec cu vederea.
Seara am ieşit la o plimbare cu soțul meu, mână în mână, şi, privind norii atinşi de soare în nuanţe de roz şi lavandă, ne‑am gândit la toate binecuvantările primite de la Dumnezeu.
Ştiu că nu mă pot aştepta ca fiecare zi să fie perfectă, însă acum ştiu ce să fac pentru aceasta: să petrec timp cu Iisus şi să‑mi reînnoiesc acea legătură cu El pe parcursul zilei gândindu‑mă la El şi la bunătatea Lui.