Cred că unul din motivele principale pentru care vreau să fiu cât mai aproape de Iisus, precum un căţeluş, sunt mângâierile Lui iubitoare.
El face ceva special în viaţa fiecăruia dintre noi, lucruri pe care uneori le observăm, de multe ori nu le observăm, iar alteori le observăm dar nu dăm creditul cui trebuie. Propabil că lucrul acesta Îl întristează pe Iisus, însă El ne iubeşte prea mult ca să renunţe. De-a lungul vieţii El ne arată şi ne spune mereu aceste cuvinte minunate: Te iubesc!
În adolescenţă, când mă confruntam cu emoţii puternice şi cu un sentiment intens de singurătate, am avut nevoie să mă simt iubită într-un mod tangibil. Într-o zi, am văzut pe marginea drumului cea mai drăgălaşă şi mai adorabilă mică panseluţă. Inflorescenţa nu era mai mare ca unghia mea şi codiţa cât degetul meu. Am cules-o şi am dus-o cu atenţie până acasă unde am pus-o într-un pahar de plastic pe noptiera mea. După o săptămână floarea era la fel de zâmbitoare şi de luminoasă, ca nouă. Eram foarte fericită.
Apoi, cel mai curios lucru, „nemaivăzut, nemaiauzit”, mi s-a întâmplat. Din codiţa panseluţei au început să crească firicele de rădăcini, care apoi s-au făcut lungi şi puternice. Am plantat-o într-un ghiveci şi am urmărit-o dezvoltându-se într-o plantă cu multe inflorescenţe. Am fost uimită, dar în acelaşi timp a fost ca o reasigurare pentru mine că Creatorul meu – cel care a făcut ca panseluţa mea să crească din nimic – este cu mine, mă modelează şi pe mine prin urcuşurile şi coborâşurile vieţii şi aduce inflorescenţe de bucurie în viaţa mea.
După zile, luni, ani, de fapt zeci de ani, ce au trecut de atunci, am învăţat să-L cunosc şi să-L iubesc mai bine pe Iisus prin nenumăratele atingeri şi manifestări ale iubirii Sale. Multe dintre acestea poate că par nesemnificative în comparaţie cu toate schimbările şi miracolele de care este nevoie în întreaga lume, însă pentru mine au fost foarte importante. Mi-au dovedit că eu contez pentru El şi, astfel, mi-a câştigat dragostea pentru totdeauna. După cum scria apostolul Ioan: „Noi Îl iubim pentru că El ne-a iubit întâi”. 1
- 1 Ioan 4:19↑