Nu știu pe ce planetă trăiam să cred că în momentul când voi deveni părinte voi avea dintr‑o dată toate abilitățile necesare. Dar nu a trecut mult până să înțeleg că, a fi părinte, deși a adus nenumărate bucurii incomparabile în viața mea, este muncă grea. Fiecare zi pare să aducă provocări noi, dar știu că m‑a făcut și un om mai bun și mai fericit.
Bineînțeles că eu și soțul meu nu ne‑am transformat dintr‑o dată în cei mai buni părinți imediat ce primul nostru copil a intrat în viețile noastre! Pot spune că aveam potențialul de a fi părinți buni, dar am observat că fiecare zi este un proces de învățare. Iar acum mă aștept să‑mi îmbunătățesc tehnicile parentale și mulți ani de acum încolo, fiindcă trebuie să mă adaptez evoluției nevoilor copiilor mei și a situațiilor în care ne aflăm.
În zilele în care mă simt zdrențuit pe margini și pun sub semnul întrebării abilitatea mea de părinte și dacă eforturile mele dau roade, mintea mea se duce în urmă, când Dumnezeu a vorbit inimii mele despre acești ani speciali de părinte. Era una din acele zile în care mi se părea că, în ciuda eforturilor mele, nu eram nici pe departe capabilă să mă descurc cu tot ce trebuia făcut. Eram epuizată și iritată, dar Dumnezeu a vorbit inimii mele cu aceste cuvinte simple: Într‑o zi vei privi în urmă și vei vedea că aceste zile au fost cele mai bune zile ale tale!
Am încercat să port cu mine acest gând ori de câte ori puneam sub semnul întrebării abilitățile mele de părinte. Am fost binecuvântată cu cinci copii minunați și sunt recunoscătoare pentru fiecare dintre ei. Uneori ne lăsăm așa de ușor prinși de dificultățile zilnice – de murdăriile care trebuie curățate, de grămada de haine murdare, de ambițiile personale – dar am ajuns să înțeleg că a fi părinte înseamnă să‑mi adaptez visele și aspirațiile personale de la felul cum erau atunci când nu aveam copii, la felul în care este situația mea acum.
Odată ce mi‑am schimbat perspectiva în ceea ce privește ce pot realiza potrivit cu realitatea mea, accept mai cu ușurință provocările de părinte. De fapt, sunt entuziasmată de plinătatea vieții mele acum că am copii în lumea mea. Multe lucruri nu le‑am putut înțelege până nu am trecut linia dintre a fi adult și a fi părinte. Lumea mea este acum lumea de părinte. Nu voi mai fi niciodată la fel. Și nici nu cred că vreau!