Ai observat că unii oameni reuşesc să se ţină la suprafaţă în ciuda problemelor şi dificultăţilor cărora le fac faţă, pe când alţii se duc la fund? Ce‑i deosebeşte pe unii de alţii? Din câte am văzut eu, factorul cel mai important este credinţa lor în dragostea lui Dumnezeu. Când cei care înţeleg că Dumnezeu îi iubeşte foarte mult sunt, uneori, şi ei în situaţii copleşitoare, totuşi ei ştiu că Dumnezeu nu îi va lăsa să se înece. Deci, spre deosebire de cei care nu au o asemenea credinţă, ei nu se zbat doar ca să‑şi ţină capul deasupra apei – sau, şi mai rău, nu se panichează şi nu se duc la fund şi mai repede. Încurajaţi de credinţa lor, ei înoată şi îşi concentrează toată energia scopului de a ajunge la mal.
Dacă te simţi mai mult ca unul care se duce la fund atunci poţi să te pregăteşti pentru următoarea situaţie critică întărindu‑ţi credinţa în dragostea lui Dumnezeu. Vastitatea şi profunzimea acestei iubiri trec peste puterea noastră de înţelegere, însă Biblia o aseamănă cu dragostea unui părinte pentru copilul său. „Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură Domnul de cei ce se tem de El [îl venerează]”.1 Lui Dumnezeu nu îi place să te vadă în necaz. El nu încearcă să‑ţi facă viaţa cât mai dificilă. El este de partea ta şi nu vrea decât să te vadă fericit şi împlinit. Asta nu înseamnă că nu va permite niciodată să ai probleme, însă atunci când te vei afla în situaţii copleşitoare poţi fi sigur că El va fi alături de tine. De fapt, există un verset în Biblie care promite exact lucrul acesta: „Dacă vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; şi râurile nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde şi flacăra nu te va aprinde”.2
Primul pas pentru a învăţa să înoţi este să înveţi să pluteşti, lucru care începe prin a învăţa să te relaxezi şi să nu te lupţi cu apa. Pune‑te în mâinile lui Dumnezeu, lasă‑te pe spate, relaxează‑te şi lasă‑L pe El să te susţină. Exersează lucrul acesta în ape mai puţin adânci, ca apoi să fii pregătit pentru orice îţi rezervă viitorul.