Astăzi, în liniște, am ajuns să aflu ceva. Pentru o clipă am putut pătrunde în mintea copilului meu, când ea nu știa că o observ, și am văzut ceva ce nu este evident în mod normal. Era mai acerbă decât o percep eu de obicei și am văzut cât de diferit interpreta ea experiențele ei de viață față de cum mă așteptam eu să fie.
Probabil că fiica mea a încercat să‑mi spună aceste lucruri, însă eu nu am auzit‑o. Insistam să o văd așa cum voiam să o văd și să o aud prin filtrul înțelegerii mele și a așteptărilor mele pentru ea. Se pare că sunt multe lucruri pe care nu le știu sau nu le înțeleg despre ea.
De ce ne simțim incomod să recunoaștem că nu știm ceva? De ce credem că se așteaptă de la noi să știm? Psalmii spun că „Dumnezeu a potolit setea sufletului însetat și a umplut de bunătăți sufletul flămând”.[Psalmul 107:9] Cei care tânjesc după adevăr și după bunătatea Sa primesc cuvintele Sale de adevăr și găsesc puterea de a schimba partea lor de lume!
Lucrul acesta este valabil atât pentru partea spirituală, cât și pentru partea relațională și intelectuală. Dacă credem că știm ceva, s‑ar putea să ratăm ce este de fapt acolo. Vedem doar ce suntem obișnuiți să vedem și auzim doar ce suntem obișnuiți să auzim, doar dacă nu învățăm să o luăm mai încet, să observăm și să renunțăm la ideile preconcepute.
Citim în cartea Proverbe: „Iată începutul înțelepciunii: dobândește înțelepciunea și, cu tot ce ai, dobândește priceperea”.[Proverbe 4:7] Pot duce la îndeplinire sarcini. Pot merge în diferite locuri. Pot avea diferite lucruri materiale, dar cel mai important în viață este să am înțelepciune și înțelegere.
Și, mai rău, este că pot rata chestii cum ar fi să‑mi înțeleg copilul, dacă cred că eu le‑am văzut deja pe toate și le știu pe toate. Mult timp m‑a speriat sentimentul că nu știu. Preferam să stau în ape mai puțin adânci și mai familiare, decât să mă avânt în necunoscut. Dar am ajuns să înțeleg că dacă nu știi ceva este o ocazie să înveți ceva, așa că am zis: „Iată, aici sunt. Învață‑mă!”