Eu tind să merg după inspirație și m‑a deranjat mult timp modul meu dezordonat de a‑mi stabili țelurile, de aceea am tot căutat o metodă eficientă de a‑mi stabili o listă de priorități. Îmi părea mai ușor să mă ocup de ceea ce preferam să fac sau de ceea ce mă simțeam inspirată să fac, însă, din păcate, această strategie duce la amânări, mai ales dacă acele „preferate” nu sunt de obicei cele mai importante sau prioritare. Și fiindcă lucrurile importante nu dispar de la sine, ajungeam presată de timp să le rezolv pe toate repede.

Deci, sigur trebuia să schimb ceva, iar într‑o dimineață, în timpul meu de devoțiune zilnică, i‑am cerut în mod specific lui Dumnezeu să mă ajute cu stabilirea priorităților.

Câteva zile mai târziu, pe când mă plimbam printre rândurile unei piețe de vechituri, o carte subțire mi‑a atras atenția. Titlul ciudat Nu poți trimite o rață la școala de vulturi s‑a evidențiat din grămada de cărți second-hand îngrămădite într‑o cutie de carton. Am scos‑o și am deschis‑o la un citat de Mark Twain: „Mănâncă o broască vie în fiecare dimineață și nu ți se va mai întâmpla nimic mai rău toată ziua”.

Articolul explica ideea de a te ocupa în primul rând de ceea ce îți este cel mai groază, ca și cum ai mânca o broască, înaintea altor lucruri mai atrăgătoare. Erau în carte și alte povestioare, dar aceasta mi‑a rămas în minte și mi‑am dat seama că ar putea fi răspunsul la rugăciunea mea pentru a avea o strategie.

Din cauză că am niște probleme serioase cu spatele de la vârsta de 10 ani îmi este imperativ să fac exerciții fizice și întinderi ca să‑mi pot vedea de treburile zilei, dar cu trecerea anilor am început să privesc aceste exerciții ca pe o corvoadă. Așa că rutina mea de exerciții fizice era cu siguranță prima „broască” a zilei.

La început părea ciudat să îmi stabilesc „broaștele”, însă această tactică simplă mi‑a îmbunătățit obiceiurile de lucru și m‑a ajutat să‑mi țin sub control amânările. Chiar și în zilele în care nu am timp să îmi pun pe hârtie lista de îndatoriri, tot îmi amintesc să caut vreo „broască” sau două care au nevoie în primul rând de atenția mea.