Mă simt de multe ori descurajată de starea lumii. Citesc în ziare și privesc la știri și mă supără rău de tot! De ce este atâta neînțelegere – de ce nu pot să se înțeleagă oamenii unii cu ceilalți? Deși se spune că atunci când arătăm cu un deget să acuzăm pe cineva, celelalte trei degete ale mâinii noastre arată către noi. Atunci trebuie să mă întreb: Am făcut oare ceva azi să contribui la soluție, chiar și numai în vecinătatea mea? Mentalitatea fără speranță „la ce bun?” nu este nu numai defetistă, dar nu este nici un mod bun de a ne trăi viețile!
Prietena mea, Margareta, îmi povestea despre un incident care a avut loc în blocul ei:
„În blocul nostru avem un grup de chat pentru locatari. Îl folosim pentru anunțuri, să vindem lucruri și uneori să ne eliberăm frustrările. Cu câteva zile în urmă, mai bine de zece oameni au fost supărați despre ceva scris pe chat. Au fost spuse lucruri urâte, puternice și jignitoare.
„Am fost foarte întristată și supărată și mă gândeam să ies de pe grup.
„Dar am simțit că era reacția greșită și că ar trebui să spun pe chat ce simt, deși participam mai rar.
„Așa că l‑am rugat pe Dumnezeu să mă ajute să vorbesc cu dragoste și amabilitate către acești oameni pe care nu‑i cunoșteam, deși poate că ne‑am mai întâlnit în lift.
„Am scris că este trist să ne tratăm în felul acesta unul pe altul, că trebuie să fim amabili fiindcă există deja suficientă violență și agresiune pe străzi. Ar trebuie să putem să ne întoarcem acasă după o zi lungă și să găsim printre noi un refugiu de iubire. Am scris și că, dacă vorbim cu amabilitate și cu blândețe unul cu celălalt vom crea un climat de siguranță și de protecție în blocul nostru.
„Mă așteptam la o groază de comentarii urâte și cinice. Dar nu, a fost o liniște generală și multe „like”-uri. Am fost recunoscătoare pentru like-uri și am înțeles liniștea ca un semn de respect – apoi subiectul a fost închis.
„Am putut simți cum Dumnezeu lucra, reparându‑le inimile. Ieri am scris pe grup un citat inspirant și le‑am mulțumit tuturor că au fost niște vecini așa de buni. Acum au fost și mai multe like‑uri și vreo doi au urat și ei celorlalți o zi bună! Era un început!
„Deși am fost la început timidă, m‑am bucurat că am putut oferi o alternativă la acel criticism agresiv. Și încă o dată puțină dragoste ajunge departe”.
Intervenția Margaretei a fost simplă, dar a necesitat mult curaj și efort din partea ei să spună ce trebuie și să dezamorseze o situație potențial complicată între locatarii blocului ei. Îmi amintește de versetul din Biblie: „Un răspuns blând potolește mânia”.1
- Proverbe 15:1↑