Există o concepție greșită că, cu cât îmbătrânim, devenim mai puțin maleabili și mai puțin dispuși să ne schimbăm. Mie mi se pare că este total contrar! Cu trecerea anilor corpul, mintea și sufletul nostru trec prin nenumărate schimbări. Atât de mulți factori intră în viețile noastre încât suntem obligați să ne schimbăm obiceiurile și să acceptăm scenarii noi. Studiile au arătat că și bătrânii mai produc celule cerebrale noi.1
Pentru cel care crede, acest lucru nu este doar posibil, dar și realizabil. „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci, chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru dinăuntru se înnoiește din zi în zi”.2 Doar pentru că trupurile noastre se deteriorează nu înseamnă că Dumnezeu a terminat cu noi!
În cazul meu, pe măsură ce am îmbătrânit a trebuit să implementez câteva schimbări în modul în care funcționam. Spre exemplu, eram obișnuit cu anumite exerciții fizice și mi‑am dat seama că nu le mai pot face deoarece odată cu vârsta scade capacitatea fizică a corpului, iar mușchii, nervii și oasele mele nu mai fac față stresului și efortului cu care eram obișnuit. Nu mai pot alerga atât de repede și asta înseamnă că trebuie să trec la rutine mai adaptate vârstei mele.
Până recent jucam într‑o echipă de baschet. Băieții erau foarte înțelegători și mă făceau să mă simt binevenit, ca acceptat în grup. Totul a fost bine până când am început să șchiopătez și mi‑a fost tot mai dificil să alerg o lungime de sală. În timpul unui meci, publicul m‑a ovaționat cu apauze când am fost înlocuit de antrenor. Am apreciat susținerea lor, dar în adevăr a fost și cam umilitor, căci mi‑am dat seama că trebuie să‑mi accept condiția fizică. După câteva teste a devenit clar că aveam nevoie de înlocuire de șold să pot să joc din nou. Între timp mi‑am făcut mișcarea cu bicicleta, ceea ce era mai puțin solicitant pentru șold.
Biblia are multe de spus despre schimbări, dar nu spune niciunde că aceste schimbări sunt rezervate doar celor tineri sau de vârstă medie. Fie că suntem de‑abia la începutul urcușului sau am atins vârful, trebuie să continuăm să stăm aproape de Dumnezeu și în mișcare. Chiar dacă Dumnezeu este numit Cel Îmbătrânit de Zile3 creația Lui trece prin cicluri continue de schimbări și prin anotimpurile vieții – un gând optimist pentru noi, cei vârstnici.
Nu pretind că sunt tânăr. Mi‑am acceptat vârsta și o văd ca pe o oportunitate să învăț lucruri noi, să adopt puncte noi de vedere și să mă las purtat de schimbările și de provocările mele pe cât de mult posibil. Să fiu tânăr în spirit, da, dar admit că nu sunt tânăr în trup – și, sper, să fi progresat în judecată și înțelepciune.
Iată câteva din schimbările pe care le‑am trăit eu în ultimii ani. Dacă ești bătrân ai putea să‑ți scrii și tu lista ta.
- Am învățat multe despre sănătate și bunăstarea trupului. Eu și soția suntem mai atenți la nutriție, exerciții fizice, somn, etc…, și încercăm să trăim sănătos și echilibrat.
- Apreciez mai mult prietenii și familia gândind că ei s‑ar putea să nu‑mi fie întotdeauna în preajmă. Acum încerc să stau mai mult în legătură cu cei dragi, să mă implic pozitiv în viețile lor și să fiu prezent pentru ei când au nevoie de ajutor.
- Cuvântul lui Dumnezeu a devenit mai real pentru mine. Îl pătrund în profunzime și descopăr de multe ori adevăruri noi și vechi.
- Fiindcă am mai puțină putere fizică a trebuit să‑mi organizez munca și zilele ca să‑mi folosesc cât mai bine timpul. Mă străduiesc să fiu mai eficient. Încerc să țin o listă, să îmi pun ceasul să sune pentru programări și notez detaliile importante de la muncă și de la tranzacțiile de afaceri.
- Există multe lucruri la care vom renunța odată cu vârsta, cu siguranță, totuși, la orice am renunța Dumnezeu ne poate ajuta să le înlocuim cu altceva pentru acea perioadă din viețile noastre.
- Bătrânețea poate fi și o ocazie să ștergi praful de pe visele acelea și să te străduiești să le realizezi. Ce vis ai tu pe care acum ai putea să încerci să‑l realizezi.
- Credința mea a fost pusă în multe feluri la încercare. Însă asta m‑a întărit spiritual.
Nu vreau să las o impresie prea idilică despre bătrânețe, fiindcă există și multe dificultăți, dar chiar și acestea au rolul să ne apropie de Dumnezeu. Dumnezeu a început o muncă bună în noi și o va termina până la sfârșit.4
Apostolul Pavel a exprimat asta foarte clar când a spus: „Fraților, eu nu cred că l‑am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea și aruncându‑mă spre ce este înainte, alerg spre țintă, pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Iisus.”.5