În clasica lui autobiografie intitulată Confessions (Confesiuni), Sfântul Augustin, un teolog de la începuturile bisericii creștine, povestește un incident din adolescența lui. Lângă vița familiei lui era un păr încărcat cu fructe care nu erau prea atractive nici la aspect, nici la gust. Însă el și câțiva prieteni au furat pere din acel păr. Nu le‑au furat să le mănânce, ci să le arunce la porci. A explicat că el și prietenii lui furaseră perele doar de plăcerea de a face ceva interzis, o poveste veche de când erau Adam și Eva în Grădina Edenului.
Cu multe generații în urmă, când Dumnezeu a scos poporul lui Israel din sclavia Egiptului și i‑a condus spre Țara Făgăduinței, la început oamenii au crezut în Domnul și aveau frică de El.1 Dar când s‑au confruntat cu dificultăți în călătoria lor au avut o criză de credință și s‑au întors împotriva lui Dumnezeu și a lui Moise. În timp ce Moise era pe Muntele Sinai primind Poruncile lui Dumnezeu, ei au confecționat un vițel de aur ca idol de închinare și de sacrificiu.2 În secolele ce au urmat poporul lui Israel și a lui Iuda au continuat să Îl mânie pe Dumezeu cu idolatria și faptele lor păcătoase, în ciuda bunătății Sale, a protecției miraculoase pe care le‑o acorda și a promisiunilor Lui pentru ei.3
De la începuturile creației, când Biblia ne spune că Dumnezeu i‑a căutat pe Adam și pe Eva în Grădina Edenului, Dumnezeu dorea o comunicare personală cu oamenii.4 Însă păcatul a creat o ruptură în relația dintre noi și Creator, iar noi nu suntem capabili să ținem poruncile Lui indiferent cât de mult ne străduim. După cum spunea apostolul Pavel: „Când vreau să fac binele, răul este lipit de mine”.5 Biblia spune că acea ruptură între Dumnezeu și omenire a fost reparată de Iisus Hristos.6 Viața lui Iisus pe pământ, moartea și învierea Lui pavează drumul către împăcarea cu Tatăl nostru ceresc și pentru o relație nouă cu El. Iar restabilirea acelei relații înseamnă inimi noi care răspund la voia lui Dumnezeu în viețile lor.