Fiul meu de trei ani se juca pe calculator un joc educativ când sora lui mai mare, de şase ani, îi ceru să o lase şi pe ea să se joace. Răspunsul lui a fost cel tipic:
„Eu am fost primul!”
Nu ştiu de unde a învăţat el să dea acest răspuns, însă m‑a pus pe gânduri. Pare un principiu împământenit al societăţii umane ca cel care a ajuns primul să aibă mai multe drepturi faţă de cel care a venit mai târziu. Primul care a pus piciorul pe un teren virgin îl poate considera proprietate personală. Primul care găseşte o perlă în ocean, sau aur, sau petrol, îl consideră bunul lui. Primul care face o descoperire ştiinţifică sau o invenţie, o patentează şi poate pretinde toate profiturile ulterioare. Primul care s‑a pus pe un loc pe plajă devine în acea zi proprietarul acelui loc.
În ceea ce îi priveşte pe copiii mei, dacă unul din ei s‑a jucat timp de jumătate de oră la calculator atunci îi spun să‑l lase şi pe celălalt. Probabil cam aşa procedează şi ceilalţi părinţi. Însă dacă am aplica acest principiu în orice aspect al societăţii ar fi haos. Imaginează‑ţi pe cineva care să spună: „Am avut bucata asta de pământ de ceva vreme aşa că a venit timpul să las şi pe altcineva să se bucure de ea”. Sau ţi‑ai putea imagina pe cineva care are o slujbă bună să i‑o dea altuia fără slujbă şi fără bani?
Deşi aceste exemple par extreme, cum rămâne totuşi cu micile atenţii altruiste? Cât de des vezi pe cineva aşezat pe scaun, în autobuz sau metrou, să cedeze locul altei persoane în putere dar care pare că ar aprecia câteva minute pe scaun ca să‑şi odihnească picioarele obosite? Ar fi prea mult să te aştepţi la astfel de mici sacrificii? Sau nu le facem pentru că nici alţii nu le fac, sau pentru că nimeni nu se aşteaptă de la noi să le facem?
În esenţă este o chestiune de egoism, iar egoismul este parte din natura noastră umană păcătoasă. Însă dragostea lui Iisus ne poate ajuta să ne desprindem din mulţime. „Daţi şi vi se va da”, ne‑a învăţat El „căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura”.1 În ziua de astăzi aceste concepte sunt cu adevărat extraordinare. Cât de mult ne agăţăm noi de drepturile noastre egoiste! Dar ceea ce Dumnezeu a dorit de la noi chiar de la începuturi era o astfel de dragoste altruistă, bună, care dă altora – iar dragostea Sa ne poate ajuta să facem lucrul acesta. Dacă vom pune în practică o astfel de dragoste, lumea va deveni un alt fel de loc.
- Luca 6:38↑