Cu ceva ani în urmă, pe când eram încă nouă în munca misionară voluntară, m-am confruntat cu o decizie importantă. Eram îngrijorată, îmi era teamă și m-am chinuit câteva zile bune cu acea decizie. În cele din urmă Dumnezeu mi-a răspuns dându-mi o ilustrare simplă.
Era imaginea unei fetițe care își ținea tatăl de mână în timp ce mergeau împreună. Tot timpul ei îi era frică și îi spunea tatei să o țină de mână: „Tati, te rog nu mă lăsa de mână!” Spunea asta din nou și din nou până când, în cele din urmă, tatăl se opri, îngenunche în fața ei și o privi direct în ochi. Cu o voce fermă dar iubitoare i-a spus că nu o va lăsa niciodată, că atâta timp cât ea dorește să stea aproape de el, el o va călăuzi și va merge alături de ea.
Atunci am înțeles și eu ideea și am luat decizia respectivă. De atunci am mai avut de luat multe alte decizii importante dar ori de câte ori mă tem de consecințe, să nu fac vreo greșeală, sau să nu o iau pe căi greșite, îmi amintesc de această ilustrare.
Viața este, bineînțeles, plină și de greșeli, iar uneori o luăm la dreapta când ar fi trebuit să o luăm la stânga și invers, însă putem întotdeauna să revenim lângă Dumnezeu și să ne regăsim calea. El a promis să nu ne lase și să nu ne părăsească niciodată. 1
Pe cărările singuratice, accidentate, de munte, El este cu noi. Prin deșert, când suntem însetați și simțim uscăciunea vieții și ne întrebăm când (și dacă) vom găsi o oază, El ne aduce tot mai aproape cu fiecare pas. Când ne chinuim să ne croim calea prin mulțime și prin nebunia de zi cu zi a vieții și ne chinuim cu întrebări nesfârșite, cu oboseală și descurajare, El merge alături de noi și ne spune: Sunt aici. Vorbește cu Mine. Spune-Mi tot ce se întâmplă.
Și vom cădea, vom greși și vom încurca lucrurile – așa cum au greșit și mulți dintre ucenicii Lui și au căzut pe calea vieții lor. Va renunța El vreodată la noi?
Bineînțeles că nu. Nici nu-I trece prin mintea Lui iubitoare și iertătoare.
Atunci de ce ne îngrijorăm și ne temem? Indiferent de deciziile cu care m-am confruntat sau oricât de copleșitoare mi s-au părut ele, pot spune sincer că nu am regretat niciodată că L-am ținut pe El de mână!
- Vezi Evrei 13:5.↑