Când Iisus a înviat din morţi, învierea Sa a însemnat prima fază pentru noua creaţie a lui Dumnezeu, un nou fel de existenţă – un trup uman a fost transformat prin puterea lui Dumnezeu într-un trup ce nu mai este afectat de moarte, putrefacţie şi alterare. Niciodată nu se mai întâmplase aşa ceva! „Întrucât ştim că Hristosul înviat din morţi nu mai moare: moartea nu mai are nicio stăpânire asupra Lui”. 1

Trupul înviat al lui Iisus nu mai suferea de pe urma torturilor Sale – spatele sfâţiat de biciuiri; capul însângerat de cununa de spini; mâinile şi picioarele străpunse de cuie şi pieptul de suliţă. Nu mai era extenuat după toate câte îndurase.

Trupul Său înviat nu era spiriual; era fizic, căci ucenicii Lui l-au putut atinge. El i-a învăţat, 2 a umblat cu ei, 3 a gătit pentru ei 4 şi a mâncat cu ei. 5 Odată a fost împreună cu 500 dintre ei. 6 După 40 de zile 7 El s-a înălţat la Ceruri 8 unde stă la dreapta lui Dumnezeu. 9

Pentru că suntem creştini facem şi noi parte din noua creaţie a lui Dumnezeu. Putem privi cu anticipaţie la clipa când Iisus se va întoarce şi va înălţa şi trupurile noastre. 10 Când vorbeşte despre trupurile noastre înviate din morţi apostolul Pavel le asemuie cu sămânţa care este plantată şi din care creşte o întreagă plantă. 11 El continuă prin a explica că aceste trupuri noi vor fi nepieritoare, înviate în glorie şi putere ca trupuri spirituale. 12

Faptul să sunt nepieritoare înseamnă că trupurile noastre nu vor mai avea slăbiciunile pe care le au acum. Nu vor mai fi afectate de îmbătrânire, de boală sau de oboseală ca acum. După cum scria un autor: „În aceste trupuri înviate vom vedea clar omenirea aşa cum a intenţionat Dumnezeu”. 13

Când un om Îl primeşte pe Iisus ca Mântuitor, atunci Duhul lui Dumnezeu vine să locuiască în el iar el este reînnoit şi regenerat. Reînnoirea este o renovare, o schimbare spre ceva mai bun în credincios. Regenerarea este crearea unei vieţi noi consacrate lui Dumnezeu, o schimbare mentală radicală. „Dar, când s-a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, şi dragostea Lui de oameni, El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt”. 14

Duhul lui Dumnezeu, ca parte din această nouă creaţie, ne schimbă, ajutându-ne să gândim precum Hristos, iar noi ajungem să dezvoltăm şi să oglindim unele din caracteristicile lui Dumnezeu progresând în dragoste, bucurie, pace, răbdare, bunătate, conştiinciozitate, blândeţe şi auto-control. 15

Iată de ce avem atât de multe de sărbătorit! – Că Dumnezeu locuieşte în noi şi ne ajută, ne călăuzeşte şi ne înnoieşte; că noi facem parte din noua Sa creaţie; că noi vom trăi veşnic în trupurile noastre noi, cu o sănătate perfectă, fără să îmbătrânim şi fără să ne îmbolnăvim. Aceasta este vestea cea bună a Evangheliei: dragostea pe care Dumnezeu o are pentru fiecare om, oferta vieţii veşnice, a învierii din morţi, de a fi azi o făptură nouă în Hristos Iisus iar în eternitate o parte din creaţia Sa nouă.

Să fim şi noi motivaţi de frumuseţea darului lui Dumnezeu prin Iisus ca să-l împărţim pe el şi binecuvântările sale cu toţi cei cu care putem.

* * *

După părerea mea există două modalităţi de a privi istoria. O dată este să te concentrezi asupra războaielor şi violenţei, a mizeriei, durerii, tragediei şi morţii. Din acest punct de vedere Paştile pare o excepţie de basm, o contradicţie surprinzătoare în numele lui Dumnezeu. Lucrul acesta poate fi o mângâiere, însă eu mărturisesc că atunci când mi-au murit prieteni, tristeţea a fost atât de copleşitoare că orice speranţă în viaţa de apoi s-a cam subţiat. Există şi un alt mod de a privi lumea. Dacă iau Paştile ca pe un punct de pornire, acel lucru incontestabil care arată cum îi tratează Dumnezeu pe cei pe care îi iubeşte, atunci istoria omenirii devine contradicţia iar Paştile o avanpremieră a realităţii finale. Atunci speranţa curge ca lava pe deasupra crustei vieţii zilnice.

Aceasta probabil descrie şi transformarea punctului de vedere al ucenicilor când stăteau în camera ferecată discutând evenimentele de neînţeles ale duminicii Paştilor. Într-un fel nimic nu s-a schimbat: Roma ocupa în continuare Palestina, autorităţile religioase puseseră preţ pe capul lor, iar răul şi moartea continuau să stăpânească. Însă treptat şocul recunoaşterii făcu loc, încet dar puternic, unui curent de bucurie. Dacă Dumnezeu putea face asta …

– Phillip Yancey 16 (n. 1949)

  1. Romani 6:9↑
  2. Vezi Luca 24:27.↑
  3. Vezi Luca 24:13-15.↑
  4. Vezi Ioan 21:9-13.↑
  5. Vezi Luca 24:41-43.↑
  6. Vezi 1 Corinteni 15:6.↑
  7. Vezi Fapte 1:3.↑
  8. Vezi Fapte 1:9-11.↑
  9. Vezi Marcu 16:19.↑
  10. Vezi 1 Tesaloniceni 4:16-17; 1 Corinteni 15:51-52.↑
  11. Vezi 1 Corinteni 15:35-38.↑
  12. Vezi 1 Corinteni 15:42-44,49.↑
  13. Wayne Grudem, Systematic Theology, pg.832.↑
  14. Tit 3:4-5↑
  15. Vezi Galateni 5:22-23.↑
  16. The Jesus I Never Knew(Iisus pe care nu L-am cunoscut)(Grand Rapids, MI: Zondervan, 1995)↑