Cu câțiva ani în urmă, în noaptea de 17 martie – Ziua de Sf. Patrick – am primit un telefon din Bermuda, de la colegul de cameră al fiului meu, de 27 de ani. Fiul meu lipsea iar hainele i s-au găsit pe o plajă din apropiere.
Prima mea reacție a fost să cad în genunchi și să mă rog cu disperare lui Dumnezeu. În timp ce mă rugam l-am văzut pe fiul meu intrând în Rai, spre bucuria părinților mei și a altora dragi nouă care au plecat înaintea noastră. Imediat am știut că nu va fi găsit în viață. Și, mai mult ca sigur, după cinci zile, trupul lui a fost găsit pe țărm.
Ce m-a ajutat să trec prin acele zile dificile? Care a fost balsamul vindecător? Desigur, relația mea cu Dumnezeu a fost cea mai mare sursă de mângâiere pentru mine, însă un alt factor cheie în procesul de vindecare tangibilă, fizică, a fost iubirea și încurajarea pe care am primit-o de la alții.
În prima mea zi în Bermuda, când ceream indicații și direcționare într-un magazin, am menționat fetei ce lucra acolo că eu sunt tatăl unui tânăr care s-a înecat recent. „Îmi pare rău” a spus ea tandru și m-a îmbrățișat. În numeroase alte ocazii am primit astfel de încurajări de la străini.
Dumnezeu a promis să ne mângâie în clipele de necaz. Iisus a spus că ne va trimite un Mângâietor, pe Duhul Sfânt. El dorește să fim mângâiați. Dar dacă ne ținem problemele închise în noi înșine, dacă suferim în tăcere, nu vom primi iubirea și încurajarea de care avem nevoie, iar procesul nostru de vindecare va fi mai lung și poate că nu se va încheia niciodată complet.
Deci, nu ascunde acest emoții. Nu suferi în tăcere. Spune ce ai pe suflet pentru ca alții din jurul tău să te poată ajuta să te vindeci. Dumnezeu lucrează în felul acesta ca să ne apropie unii de alții și să ne facă brațele și mâinile și gura și urechile Lui pentru alții.
Când primim iubire și încurajare în clipele de încercare suntem apoi capabili, în schimb, să arătăm și noi o astfel de iubire și de încurajare sufletelor suferinde ce ne ies în cale. „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz”. 1
- 2 Corinteni 1:3-4↑