Prima oară când m‑am întâlnit cu Danica și Milic a fost cu 13 ani în urmă. Ei erau deja numiți drăgăstos „bunicii muntelui”, fiindcă numele sătucului în care locuiau, Suhodol, însemna „dealul uscat”. Ca să ajungi la ei trebuie să urci cu mașina pe un drum abrupt, iar în iernile dure nu poți ajunge la ei cu mașina. Ei nu au apă menajeră și baie în casă și, precum mulți oameni din zona Croației la graniță cu Bosnia, au și ei o poveste tristă despre cum au fugit din calea războiului și a distrugerii, au trăit în tabere de refugiați, iar în cele din urmă s‑au reîntors în satul lor, la casa lor arsă, și au fost nevoiți să‑și reclădească viața la vârsta la care alții de obicei se pensionează.

În ciuda dificultăților, moralul lor este întotdeauna ridicat; și, bineînțeles, se bucură de vizitele noastre, fiindcă în zilele astea foarte puțini mai locuiesc în satul lor izolat. Odată i‑am văzut cum își spălau hainele într‑un râu cu apă foarte rece și i‑am dus înapoi acasă cu mașina. Când s‑au urcat în mașina noastră i‑am întrebat în glumă: „Unde vreți să mergeți? Vă putem duce oriunde”. „La Suhodol”, au răspuns ei mândri, „cel mai bun loc din lume!”.

Danica este mai deschisă, Milic mai smerit, dar împreună sunt un cuplu haios, excentric și plin de viață. Deși sunt trecuți de 80 de ani, ei se ocupă de pământul și de oile lor fie ploaie, soare sau zăpadă. Eu i‑am vizitat de nenumărate ori cu diferiți prieteni și voluntari, aducându‑le mâncare și alte lucruri de care aveau nevoie, însă de fiecare dată am plecat de la ei cu mai mult decât le‑am adus noi, sub formă de învățăminte și lecții de viață neprețuite.

O tânără a fost foarte impresionată de ei și a spus: „Sper să pot clădi și eu într‑o zi ceva la fel de prețios ca ei”. La început am fost puțin nedumerită de afirmația ei, fiindcă Danica și Milic nu prea au lucruri de valoare, fiindcă majoritatea lucrurilor pe care le‑au avut s‑au pierdut iremediabil. Mă întrebam dacă fata înțelegea cu adevărat situația lor, și dacă da, atunci la ce s‑a referit.

Atunci ea explică că ceea ce a impresionat‑o cel mai mult a fost iubirea din ochii lor după atâția ani de căsnicie și după ce s‑au confruntat împreună cu atâtea greutăți.

Într‑o lume în care relațiile sunt atât de volatile și angajamentele atât de ușor de rupt, ea a considerat căsnicia lor o mare realizare, și cum să nu fiu de acord cu asta?