Soarele apunea iar eu mergeam în pas alert către stația de autobuz după o zi obositoare de lucru. Știam din experiență că autobuzul nu trecea prea des și nu voiam să‑l pierd.
Un tânăr țanțoș cu ochelari de soare Oakley, costum negru de catifea și frizură cu linii deasupra urechii, stătea în fața supermarketului. Ochelarii și postura îl făceau să pară că dorește o slujbă de bodyguard privat.
Am zâmbit, dar mi‑am amintit de ceva ce mi s-a întâmplat mie ca adolescent. Stăteam pe‑afară cu amicii din vecini când un prieten trecu pe lângă noi în goană pe scuterul lui cel nou, apoi se opri brusc și viră către noi. Eu eram foarte impresionat de el. Felul cum mergea, felul cum vorbea, chiar și hainele și părul dat cu gel erau un model pentru grupul meu.
„Vrei să faci o tură?” m‑a întrebat el, iar tonul vocii lui mă făcea să mă simt „parte din gașcă”. Și‑a înclinat motocicleta către mine și îmi amintesc că în mintea mea mă gândeam că nu contează că nu știu să conduc o motocicletă, ci doar cât de mișto era să gonești înspre apus, ca într‑un film, cu muzica în fundal. Iar la întoarcere prietenii mei ar spune: „Super tare!” când eu voi opri la câțiva centimentri de ei.
Din păcate, lucrurile nu s‑au întâmplat așa. Am turat motocicleta și m‑am trezit imediat în partea cealaltă a străzii, într‑o mașină parcată. Prietenii au fost înmărmuriți și îngroziți, iar eu, privind balta de ulei ce se forma sub picioarele mele, m‑am simțit ca un balon spart – compet dezumflat.
Primul lucru pe care l‑am făcut când am ajuns acasă a fost să merg în camera mea și să mă prăbușesc pe pat, complet îmbrăcat. Am dormit o zi întreagă. Nimic nu mă făcea să mă simt mai bine.
La un deceniu după această umilire, am trăit un alt incident nefericit. Într‑o dimineață nasoală…
Doamne, ce gălăgioși sunt copiii! m‑am gândit, în timp ce conduceam mașina pe un drum șerpuit de munte. Râsetele din spate deveneau din ce în ce mai tari, ceea ce a început să mă irite. Cred că ar trebui să le spun ceva! Apoi l‑am auzit pe unul dintre copii spunând: „O voi arunca pe fereastră!”
Instinctiv am întors capul în spate și chiar în acea fracțiune de secundă am auzit un trosnet de metal și de plastic. Era cineva de pe sensul opus de mers, iar eu am virat chiar în fața lor.
Lucru ciudat despre accidentele de mașină. Nu începe nicio muzică de suspans. Nu sunt nici lumini de avertizare sau un fum negru. Tot ce auzi este doar „Bang!”
La poliție stăteam în fața unui ofițer tânăr care nota cronologia accidentului și îmi cerea confirmarea verbală pentru fiecare propoziție. Șoferul a cărui mașină o lovisem era lângă mine, privind fix și aprobând din cap.
Apoi o altă doamnă polițist m‑a fotografiat ca să confirme că eu sunt șoferul. N‑am apucat să‑mi îndrept cămașa sau să‑mi aranjez fața. Nu era tocmai cel mai bun moment pentru poze!
Îmi aminteam că plătisem asigurare casco și de aceea nu m‑am panicat când eram la poliție. Însă mai târziu, când am vorbit la telefon cu firma de asigurări, mi‑au comunicat că ei vor plăti doar o parte din cheltuieli. Noi trebuia să mai punem încă 600$! Și peste asta ne mai și mutam! Nu mai trebuie să spun că m‑am simțit la pământ.
În noaptea aceea, în pat, am simțit în stomac același sentiment de greață. M‑am ascuns de toată lumea sub pătură și nu voiam decât să dorm. Însă ceva în legătură cu acest accident de mașină era diferit de cel din adolescență. Acum aveam mângâierea unei soții dragi și a unui Prieten care nu m‑a lăsat niciodată singur.
„Vrei să mă rog pentru tine?” mi‑a șoptit ușor soția. Am dat din cap de confirmare.
Pe măsură ce se ruga, am simțit o ușurare în inimă. Iar stomacul mi s‑a simțit mai bine.
Mi‑am amintit de Regele David din Biblie, care s‑a simțit și el destul de prost după câteva ciocniri serioase în viața personală și publică. Scandaloasa lui faptă, de a pune mâna pe nevasta altuia, trebuie să fi fost umilitoare. 1 Probabil că s‑a simțit și vinovat și descurajat față de lipsa de control asupra fiilor săi preaiubiți, dar indisciplinați, Absalom și Adonia. 2 Nici nu‑mi pot imagina cum a fost criticat și cât s‑a dat vina pe el când Dumnezeu a judecat întrega națiune din cauza păcatelor sale. 3
Și totuși tocmai aceste eșecuri – nu uciderea uriașului sau masacrarea filistenilor – l‑au învățat pe David smerenia și adevărul eliberator că toți suntem un dezastru fără Dumnezeu.
Odată el a mărturisit cu recunoștință: „Domnul este aproape de cei cu inima frântă și mântuiește pe cei cu duhul zdrobit”. 4
Este precum citatul pe care l‑am memorat mai demult și care m‑a încurajat în situațiile mele nesigure. „Dacă ne reamintim continuu că suntem un dezastru ne ajută să evităm spiritul de mândrie care ne face să‑i criticăm și să‑i condamnăm pe alții”.
Iisus te‑a făcut așa cum ești, cu tot cu greșelile tale, și te iubește la fel!
Odată El l‑a încurajat pe apostolul Pavel spunându‑i: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită”. 5
Deci, dacă cochetezi cu eșecul, nu fi descurajat! Există un Prieten care nu te va părăsi niciodată, care te va ajuta să reziști sirenelor de descurajare și disperare și te va duce în Raiul mângâierii, acceptării și iertării Sale.
Este imposibil să trăiești fără să mai și greșești uneori, doar dacă trăiești cu atâta atenție că mai bine n‑ai trăi deloc, caz în care ai eșuat din start. – J. K. Rowling (n. 1965)
Trebuie să învățăm omul educat că nu este o rușine să greșească și că trebuie să analizeze fiecare eșec ca să‑i stabilească cauza. Trebuie să învețe să greșească inteligent, fiindcă eșecul este una dintre cele mai mari arte din lume. – Charles Kettering (1876-1958)
Continuă să crezi și că greșești. De fiecare dată când greșești, începe din nou și vei crește mai puternic, până când îți vei împlini scopul – poate că nu chiar cel cu care ai început, însă unul de care te vei bucura să‑ți amintești. – Anne Sullivan (1866-1936)
Cel mai mândru sunt de binecuvântările pe care Dumnezeu mi le‑a dat în viață. El m‑a ajutat să văd că deși putem cădea, ne putem și ridica. Sper că voi învăța din greșelile mele și că voi avea ocazia să întăresc și să îmbunătățesc următorul lucru pe care îl voi face. – Martin Lawrence (n. 1965)