Stau la birou și privesc pe fereastră la ceea ce ar putea fi ultima zi frumoasă de vară. Săptămâna viitoare se așteaptă un prim front de aer rece și mă pregătesc mental pentru inevitabila schimbare de vreme.

Am învățat să mă aștept la aceste cicluri ale naturii. Dar sunt cumva ignorantă când acestea se întâmplă în viața mea. Să fim drepți, schimbările din viață nu sunt la fel de previzibile precum anotimpurile. Viața mea nu se oprește cu fiecare toamnă ca să reînceapă mai amplă și mai bună în primăvară, de fapt, ciclurile naturii au mult mai multe fațete.

Unele plante hibernează iarna, pe când altele înfloresc în acest anotimp, iar unele sunt mereu verzi. Unele trăiesc un singur ciclu, unele cresc cam oriunde este soare și pământ, pe când altele au nevoie de condiții precise de trai – toate aceste condiții sunt diferite de la plantă la plantă. Cu cât observ mai mult natura văd asemănările și mă simt mai împăcată, chiar și atunci când simt că viața mea o ia în jos. Biblia vorbește despre asta într‑un fragment profund:

Toate își au vremea lor și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.

Nașterea își are vremea ei și moartea își are vremea ei; săditul își are vremea lui și smulgerea celor sădite își are vremea ei.

Uciderea își are vremea ei și tămăduirea își are vremea ei; dărâmarea își are vremea ei și zidirea își are vremea ei;

Plânsul își are vremea lui și râsul își are vremea lui; bocitul își are vremea lui și jucatul își are vremea lui;

Aruncarea cu pietre își are vremea ei și strângerea pietrelor își are vremea ei; îmbrățișarea își are vremea ei și depărtarea de îmbrățișări își are vremea ei;

Căutarea își are vremea ei și pierderea își are vremea ei; păstrarea își are vremea ei și lepădarea își are vremea ei;

Ruptul își are vremea lui și cusutul își are vremea lui; tăcerea își are vremea ei și vorbirea își are vremea ei;

Iubitul își are vremea lui și urâtul își are vremea lui; războiul își are vremea lui și pacea își are vremea ei.1

Indiferent de ce se întâmplă în viața ta, acest pasaj uimitor îl cuprinde. Este un pasaj care se aplică atât când ești în vârful lumii, cât și când trebuie să o iei de la început. Ne amintește că ambele situații fac parte din viață și că există cel puțin o parte din aceste perioade complet în afara zonei noastre de control.

Dacă ești în faza să o iei de la început, primește un sfat de la copaci toamna: rămâi nemișcat. Lasă ca ceea ce este vechi să cadă. Lasă‑ți rădăcinile să se întindă adânc și acceptă anotimpul care nu pare să însemne mare lucru. Munca este adânc în rădăcini. Ceea ce este vechi trebuie să cadă și să facă loc la ceea ce va fi nou. Și vei înflori din nou.

  1. Eclesiastul 3:1-8