Știam în general cam cine era Agar din Biblia cu ilustrații pe care am citit‑o în copilărie. Însă anul acesta, după ce am citit Biblia din scoarță în scoarță, am reținut din povestea ei lucruri noi despre iubirea individuală pe care o are Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.
Agar era o slujnică egipteană a Sarei, nevasta lui Avram. 1 La început ea pare un personaj secundar în povestea lui Avram și promisiunile pe care Dumnezeu i le‑a făcut lui. Dumnezeu i‑a promis lui Avram că urmașii lui vor fi nenumărați precum stelele, însă Sara – care tot nu rămânea însărcinată și devenea tot mai nerăbdătoare din cauza neîmplinirii promisiunii lui Dumnezeu – i‑a cerut lui Avram să o ia pe slujnica ei Agar de concubină.
Avram este de acord, iar Agar rămâne însărcinată. Aici lucrurile devin neclare. Tradițiile evreiești și cele musulmane spun că Agar era fiică de faraon și i‑a fost dată lui Avram drept cadou într‑una din călătoriile lui în Egipt. Este greu de spus dacă lucrul acesta este adevărat sau nu. Însă indiferent de statutul ei, am început să îmi imaginez cât de izolată trebuie să se fi simțit această fată egipteancă înconjurată de oameni și de o cultură complet diferită de a sa. Iar când a rămas însărcinată poate s‑a gândit că lucrurile vor începe să‑i surâdă și ei. Poate a sperat că așa își va defini locul în mijlocul unui popor străin ei. Poate a început să se mândrească. Oricum ar fi situația, Biblia ne spune că ea „a privit cu dispreț pe stăpâna sa”. 2
Sara i se plânge lui Avram, iar Avram îi spune că Agar este treaba ei și că poate face cu ea cum crede de cuviință. Ce i‑o fi făcut Sara a împins‑o pe gravida Agar să fugă în deșert, iar apoi o vedem stând lângă un izvor, potolindu‑și setea.
Aici este partea din poveste care îmi place cel mai mult: Dumnezeu trimite un înger să o găsească pe această fată fugară și să o convingă să se întoarcă în tabăra lui Avram. Aceasta era o fată care probabil se simțea lipsită de valoare, nedorită și neiubită; o fată cu personalitate și cu greșeli; o fată egipteancă care poate încă își urma tradiția și zeii păgâni; o fată care și‑a disprețuit stăpâna; o fată care cu siguranță că va mai greși în viitor.
Însă acolo, în deșert, în mijlocul disperării ei, Dumnezeu i s‑a arătat lui Agar, fiindcă în ciuda tuturor situațiilor, alegerilor și greșelilor ei, ea era o ființă căreia Dumnezeu i‑a dat suflare de viață. Acesta este lucrul pe care Dumnezeu îl vede și ceea ce încearcă să salveze atunci când trimite un înger să găsească o fată a cărei existență a început în imaginația Sa și a cărei poveste de viață a lăsat‑o scrisă în cartea Sa.
Acea întâlnire cu îngerul în deșert este suficientă ca să o încurajeze pe Agar să se întoarcă acasă. Însă înainte de asta ea Îi dă un nume acestui Dumnezeu care a căutat‑o și i‑a vorbit. Ea Îl numește „Dumnezeu care mă vede”. 3
Știi cum sunt zilele când nu arăți și nu te simți cel mai bine? Ale mele sunt în general marcate de păr ciufulit, un pulover confortabil, dar urât, haine neasortate și o dorință puternică de a nu fi văzută de nimeni. Uneori și lipsurile mele spirituale mă fac să mă ascund. Cum ar fi când am întrebări despre cât de mult Îl iubesc pe Dumnezeu, atitudini la care ar trebui să renunț; sau rugăciuni pe care ar trebui să le fac; sau lucruri pe care nu reușesc să le fac. Acestea sunt lucrurile care mă fac să simt că nu merit să fiu văzut de Dumnezeu.
Dar tocmai când simți că nu meriți iubire, atunci Dumnezeu face ceva pentru tine și îți spune că ai valoare, iar asta te schimbă. Exact asta a făcut Dumnezeu pentru Agar în acea zi. I‑a arătat că îi pasă de ea, că o veghează și că are un plan pentru viața ei. Conștientizarea faptului că Dumnezeu veghează dă putere. Acea putere i‑a dat lui Agar tărie interioară ca să se întoarcă la o situație pe care cu câteva zile în urmă o simțea ca intolerabilă.
Am multe lucruri care îmi plac din această poveste, dar iată aici trei mai importante:
În primul rând, pentru Dumnezeu nu există personaje secundare. Istorisirea biblică a comprimat povestea lui Agar în unul-două capitole și i‑a prezentat rolul ca fiind unul secundar în povestea centrală a lui Avram și a Sarei. Însă Dumnezeu are o carte cu numele ei pe ea, în care ea este vedeta – povestea vieții ei. Acest lucru este adevărat pentru oricine se simte ca un personaj secundar în povestea altcuiva.
În al doilea rând, Dumnezeu este conștient de momentele cele mai urâte, când ești pe fundul gropii, și totuși crede în tine. Indiferent de situația în care te afli acum, de starea ta spirituală sau fizică, Dumnezeu te vede și crede în tine.
În al treilea rând, îmi place că Dumnezeu a depus un efort să o găsească pe Agar atunci când a fugit. Am avut și eu multe momente în viața mea când am fugit de situații. Poate nu chiar fizic, însă am fugit emoțional, sau m‑am închis în mine când am simțit că sunt copleșit. Știu că am făcut asta și față de Dumnezeu. Însă Dumnezeu vede starea mea, emoțională și fizică – și geografică – și nimic nu mă poate despărți de dragostea Lui.