Rugăciunea Sfântului Francisc spune: „O Doamne, … nu caut să fiu înțeles, ci să înțeleg”. Nu este întotdeauna ușor să‑i înțelegi pe alții. Fiecare are trecutul lui, experiențele lui, speranțele și visele lui, și ceea ce pare perfect logic pentru mine poate nu este pentru alții.

Deoarece suntem făcuți atât de diferiți ne este uneori dificil să înțelegem de ce unii gândesc și acționează în felul respectiv. Cred că tendința firească este să presupunem că ceilalți sunt ca noi – sau să ne așteptăm să fie ca noi. De aceea s‑ar putea să sărim cu concluziile, însă atunci s‑ar putea să avem o problemă: ratăm concluzia corectă. Eu pot crede că ceea ce cineva a făcut sau a spus este stupid, arogant sau neiubitor dacă nu‑i înțeleg motivele și circumstanțele.

Este așa ușor să dăm cu presupusul. Dar este mai greu să ne facem timp să luăm în calcul motivele din spatele faptelor sau atitudinii persoanei. Implică să punem deoparte felul cum înțelegem noi, prin ce am trecut noi, ce ne place și ce nu ne place nouă, și să ne punem în pielea celuilalt. Trebuie să căutăm în mod intenționat să înțelegem și să trecem peste presupunerile noastre.

Biblia ne spune să nu judecăm.1 Dar când cineva pare să greșească, sau cel puțin pare diferit, sau procedează altfel decât noi, ne poate fi greu să vedem și altceva. Chiar înainte să încercăm să înțelegem avem tendința să‑l catalogăm. Deși știm, teoretic, că nici noi nu suntem perfecți, uităm așa de repede de asta când ne confruntăm cu aparentele imperfecțiuni ale celorlalți.

Când văd un cusur la cineva, foarte rar gândesc Ei bine, nici eu nu sunt perfectă. Dar dacă aș fi perfectă. Chiar și atunci aș fi în poziția să judec? Conform Bibliei nici atunci: „Unul singur este judecătorul Legii: Acela care are puterea să mântuiască și să piardă. Dar tu cine ești de judeci pe aproapele tău?”.2

Un singur om a fost perfect și acela a fost Iisus. Dacă este cineva în măsură să judece, El este acela. Și cum a tratat el oamenii și greșelile lor? Ce exemplu ne‑a dat pentru felul în care să interacționăm cu cei mai puțin perfecți?

Când s‑a întâlnit cu samariteanca la fântână,3 Iisus ar fi avut ocazia să‑i facă câteva observații și corecții. Însă nu asta căuta. Iisus nu a judecat‑o; nu a cântărit‑o la adevărata ei valoare – după cum arăta sau ce făcuse în trecut. El și‑a luat timp să se uite cu adevărat la ea.

Iisus a stat cu femeia și i‑a ascultat întrebările, îndoielile și temerile. Și‑a făcut timp să‑i răspundă. A văzut ce era, dar și ce putea deveni. A înțeles‑o îndeajuns încât să‑i poată vorbi pe înțelesul ei, ca apoi ea să fugă înapoi în oraș și să le vorbească tuturor despre El. Îl cunoscuse pe Iisus nici de o zi, dar a avut încredere în El încât să‑L numească Mântuitor. Deoarece Iisus a înțeles‑o cu adevărat, a putut să o câștige nu doar pe ea, dar și pe mulți alții din acel oraș samaritean.

Cât de des nu judecăm și noi după înfățișare sau fapte, fără să încercăm mai întâi să înțelegem ce le‑ar atinge sufletul acelor oameni? Cât de des nu catalogăm – și apoi tratăm oamenii după acele etichete – fără să ne oprim să ascultăm în întregime partea lor de poveste?

Cine știe dacă nu ne‑am împrieteni cu ei, sau ce ocazii am descoperi prin care să le transmitem mesajul Evangheliei, dacă am alege să iubim și să înțelegem în loc să catalogăm și să dăm cu presupusul? Poate că omul acela pe care l‑am etichetat sau l‑am evitat trece printr‑un moment în viața lui când ar avea cu disperare nevoie de un cuvânt de încurajare sau de un gest de prietenie. Trebuie să aruncăm etichetele și presupunerile înainte să putem înțelege cu adevărat și să apreciem oamenii așa cum sunt – oameni ca și noi, creați după imaginea lui Dumnezeu, oameni pentru care Iisus a murit pe cruce, oameni care au nevoie de iubirea Sa și de înțelegerea noastră.

  1. Matei 7:1
  2. Iacov 4:11-12
  3. Vezi Ioan 4:4-42.