Lucrând la acest număr al revistei am dat peste o poveste inspirantă despre doi oameni importanți ai lui Dumnezeu. Mi‑ar plăcea să ți‑o relatez și ție.
Charles Spurgeon, un binecunoscut evanghelist, și George Müller, hoțul creștinat care a fondat și a condus cinci orfelinate, au trăit amândoi în Anglia secolului 19.
Odată, Spurgeon a condus o campanie de strângere de fonduri cu ținta de 300 de lire – ceea ce echivalează cu mult mai mult în ziua de azi – fonduri necesare urgent la orfelinatul pe care îl susținea. În seara când și‑a atins țelul s‑a dus la culcare un om mulțumit.
Însă înainte ca să adoarmă a auzit vocea șoptită a lui Dumnezeu: Dăruiește cele 300 de lire lui George Müller pentru orfelinatul lui din Bristol.
„Dar, Doamne,” protestă Spurgeon, „am nevoie de banii aceștia pentru orfanii mei din Londra”.
Dar auzi din nou: Dăruiește cele 300 de lire lui George Müller!
Spurgeon se luptă o vreme cu această idee, dar în cele din urmă căzu de acord și adormi.
În dimineața următoare se duse la casa lui George Müller și fu condus în birou, unde îl găsi pe acesta rugându‑se.
„George, Dumnezeu mi‑a spus să‑ți dai aceste 300 de lire”, spuse el.
„Tocmai mă rugam exact pentru această sumă!” exclamă Müller.
Spurgeon se bucură pentru prietenul său, însă era totuși puțin descurajat în legătură cu situația lui. Dar când se întoarse în Londra găsi o scrisoare ce îl aștepta pe birou. Scrisoarea conținea o donație de 300 de guinee (o guinee echivala cu o liră și un șiling) pentru orfelinatul său. „Dumnezeu mi‑a dat înapoi cele 300 de lire cu 300 de șilingi dobândă!” exclamă el.
Dumnezeu lucrează pe căi misterioase și nu alege să răsplătească întotdeauna dăruirea în acest mod, sau așa cum ne‑ar plăcea sau cum credem noi că avem nevoie, însă cu siguranță că va binecuvânta cumva dăruirea noastră.