Dragostea este precum un râu. Uneori curge mai puternic și are apă din abundență. Alteori deabia curge și vezi cum saltă peste pietre. Dar chiar și atunci când dragostea seacă și își pierde cursul și stă aproape goală pe fundul nămolos, mai are de unde să vină din nou.
Ne reamintim cum Iisus a iubit, cum a iertat și cum le-a arătat oamenilor că Îi pasă de ei. Folosindu-L pe Iisus ca sursă a iubirii putem reumple râul. Viața își găsește o dimensiune nouă în Hristos Iisus. El este o autoritate în materie de iubire. Iisus iubește atunci când este greu de iubit. El iubește atunci când iubirea este respinsă. El iubește și când nu prea are sens să iubești. Iisus iubește și atunci când alții renunță. Iisus iubește și atunci când alții sunt urâți. Iisus iubește și când alții sunt reci. Iisus iubește și când alții nu merită.
Și când simțim că dragostea a secat, apelăm la El și învățăm să iubim din nou. – Autor necunoscut
Nimic din ce ai face nu L-ar putea determina pe Dumnezeu să te iubească mai mult decât o face chiar acum: nici realizările mai mari, nici o frumusețe mai mare, nici o recunoaștere mai largă, nici chiar un nivel mai ridicat de spiritualitate și de ascultare. Nimic din ce ai face vreodată nu L-ar putea determina pe Dumnezeu să te iubească mai puțin: nici un păcat, nici un eșec, nici un sentiment de vinovăție, nici un regret. – John Ortberg (n. 1957)
Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făptură, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Iisus Hristos, Domnul nostru. – Romani 8:35,37-39
Dragostea lui Dumnezeu este una din marile realități ale universului, un stâlp care susține speranța întregii lumi. Însă este și un lucru personal și intim. Dumnezeu nu iubește populații, ci indivizi. El nu iubește masele, ci oamenii. El ne iubește cu o dragoste imensă, care nu are nici început și nici sfârșit. – A. W. Tozer (1897-1963)
Dragostea lui Dumnezeu reflectă absoluturile Sale eterne. Dragostea lui Dumnezeu este eternă, așa cum este și El: mai durabilă decât timpul, mai largă și mai adâncă decât dimensiunile incalculabile ale cosmosului. După cum ne-a spus El: „Te iubesc cu o iubire veșnică; de aceea îți păstrez bunătatea mea”. 1 – David Jeremiah (n. 1941)
- Ieremia 31:3↑