Îmi place la nebunie avocado! Pe lângă faptul că este delicios are și foarte multe utilizări. Fără să mai spun și de conținutul bogat de uleiuri naturale și de vitamine.

În Chile, unde mi‑am petrecut o mare parte din copilărie, avocado – numit acolo „palta” – sunt din abundență și sunt incluse în multe feluri de mâncăruri, inclusiv o varietate de salate, sandvișuri și chiar hot dog. M‑a impresionat dintotdeauna că adăugând doar câteva felii de avocado în salată, sau un strat de guacamole pe sandviș, le putea transforma complet, în principiu transformând o mâncare „normală” în ceva extraordinar. Cel puțin așa simțeam eu. Avocado este un aliment de bază pentru mine și cred că se potrivește bine cu aproape orice. Este delicios și simplu ca o gustare – taie‑l în jumătate, presară peste el puțină sare și piper, câțiva stropi de lâmâie și ai perfecțiunea.

Cred că calitatea fructului de avocado, adică puterea lui de a transforma mâncărurile, este oarecum asemenea cu ceea ce poate face bunătatea și compasiunea în viețile noastre. Facem multe lucruri când ne îndeplinim slujba noastră, când ne îngrijim de familia noastră sau pur și simplu în comunitate din spirit civic, lucruri bune, lucruri frumoase, lucruri grijulii, lucruri necesare, dar și lucruri care uneori devin „automatisme”.

Știi cum este atunci când vezi de multe ori un semn pe stradă încât la un moment dat devine parte din fundal și nu îl mai observi? Uneori lucrurile pe care le facem pentru alții devin așa. Nu suntem în mod deosebit conștienți că le facem și nici cei care beneficiază de ele nu sunt în mod deosebit recunoscători. Sau uneori nu observăm lucrurile pe care le fac alții pentru noi. În orice caz, când facem un efort suplimentar și aplicăm puțin „avocado” sub formă de, spre exemplu, câteva cuvinte de bunvenit sau de apreciere, contează foarte mult.

Recent am mers cu autocarul spre casă după o vizită de câteva zile în orașul învecinat. Sunt un călător experimentat și mă descurc destul de bine în cazul călătoriilor lungi, dar este firesc să prefer să am un loc liber lângă mine decât pe o altă persoană. M‑am așezat pe scaunul meu și deși autocarul părea destul de plin nimeni nu se așezase lângă mine, dar nu după mult timp s‑a apropiat un tânăr și m‑a întrebat dacă poate să ocupe acel loc. I‑am răspuns „Da, vă rog” iar el mi‑a zâmbit și a răspuns: „În viața mea nu mi‑a răspuns cineva cu ʼvă rogʼ. Este încurajator.” Eu încerc să fiu bună cu străinii – fiindcă am primit de multe ori, la rândul meu, bunătate de la străini – și m‑am bucurat că am creat o amintire fericită pentru cineva.

S‑a așezat pe scaun și am început să discutăm și am avut o conversație plăcută pentru o vreme, pănâ ce ne‑am afundat amândoi în scaunele noastre cu electronicele și căștile noastre ca să ne relaxăm. În aer a rămas un sentiment cald și primitor, cu mult mai diferit decât sentimentul rece care există uneori între pasageri când își tot dau inevitabil coate încercând să folosească mânerele mici de la scaunele mici. Noi nu am avut o asemenea problemă. Călătoria a fost lină și plăcută, precum avocado.

Probabil ai auzit de „Principiul Pareto”. Cunoscut și ca principiul 80/20. Ideea este că 80% din eficiența noastră derivă din 20% din efortul noastru. Mă gândeam la lucrul acesta în corelație cu avocado. Eu cred că, și este o părere strict personală, deși avocado reprezintă cam 20% dintr‑o mâncare totuși cam 80% din gustul delicios i‑l datorăm lui. Revenind la bunătatea activă, cred că este corect să spun că dacă la o faptă de bunătate făcută din „rutină” mai adaugi și câteva cuvinte și o atingere personală atunci acele 20% de efort vor ajunge foarte ușor să reprezeinte cam 80% din ceea ce persoana își amintește din întâlnirea cu tine.

* * *

În 1906 economistul italian Vilfredo Pareto nota că 80% din pământul italian era proprietatea a 20% din italieni, că 80% din producția de mazăre din grădina lui provenea de la 20% dintre plantele sale de mazăre. Principiul Pareto – că 80% din rezultat provine de la 20% din sursă – a fost observat și studiat în vânzări și marketing, în administrare, în tehnologie, în economie și în alte domenii.

„Suntem constituiți în așa fel încât simplele fapte de bunătate, precum dăruirea pentru caritate sau exprimarea recunoștinței, să aibă un efect pozitiv asupra dispoziție noastre pe termen lung. Se pare că cheia pentru o viață fericită este o viață bună: o viață cu relații solide, cu o slujbă interesantă și cu legături cu comunitatea”. – Paul Bloom (n. 1963) profesor de psihologie și științe cognitive la Universitatea Yale