Vioara și coarda ruptă

Există o poveste despre renumitul violonist Itzhak Perlman și pe internet se găsesc diverse versiuni ale povestirii. Ilustrează un principiu minunat despre harul și puterea lui Dumnezeu, cum poate El să ia orice avem noi de oferit în viața asta și să îl transforme în ceva minunat. Aș vrea să îți spun această poveste și ție.

Într‑o seară Itzhak Perlman cânta cu sala plină când, la mijlocul piesei, s-a auzit un sunet, groaza oricărui violonist pe scenă – sunetul unei corzi care se rupe!

Orchestra se opri, toți așteptau cu suspans să vadă ce va face Itzhak. Dar în loc să ceară o vioară nouă, Itzhak se opri doar un moment apoi făcu semn dirijorului să continue piesa, asumându‑și sarcina, considerată imposibilă de unii, să cânte o piesă muzicală complexă cu o vioară cu trei corzi. Parcă gândea și repoziționa în mintea lui notele pe corzi în timp ce cânta. Când a terminat s‑a lăsat liniștea, toată lumea era înmărmurită, apoi a urmat un ropot de aplauze și de ovații atât din partea publicului cât și din partea celorlalți muzicieni.

Itzhak Perlman era familiar cu provocările vieții, fiindcă în copilărie s‑a îmbolnăvit de poliomielită, ceea ce i‑a afectat permanent picioarele și trebuia să poarte proteze sau să meargă cu cârje. Iar atunci, în mijlocul ovațiilor, s‑a chinuit să se ridice în picioare și a făcut semn publicului să facă liniște.

Apoi a spus smerit: „Știți, uneori munca artistului este să găsească câtă muzică mai poate face cu ceea ce i‑a rămas”.

Gândindu‑mă la această poveste mi‑am reamintit de talentele pe care le avem în viață și de faptul că ne sunt date în diferite forme și mărimi. Unele talente par evidente: o voce frumoasă, un talent atletic spectaculos, un talent muzical fenomenal, un geniu al calculatoarelor și multe altele.

Dar cât de des ne oprim să ne gândim și la celelalte talente din viețile multora – lipsa vederii care dezvoltă alte simțuri până într‑acolo încât persoana este capabilă de fapte uimitoare, sau slăbiciunea trupului care împletită cu dragostea lui Dumnezeu creează o compasiune și o înțelepciune capabile să schimbe nenumărate vieți dându‑le speranță, scop și bucurie?

Viața este plină de binecuvântări – lucruri pe care le percepem ca bune – cât și dificultăți – lucruri pe care le percepem ca rele – dar, cu orice ne confruntăm, dacă o facem cu ajutorul lui Dumnezeu, lucrul respectiv devine o ocazie să folosim ce avem pentru a crea ceva minunat.

Capacitatea lui Itzhak de a transforma înfrângerea într‑o mare realizare nu a fost la întâmplare. El a ales să‑și transforme suferința de o viață într‑o unealtă în slujba binelui și astfel a devenit pentru el ca o pasiune să privească fiecare obstacol ca pe o ocazie de a merge și mai departe. Chinul lui fizic a dat naștere unei smerenii care l‑a protejat de corupția mândriei, chiar și în domeniile în care avea realizări de excepție.

De prea multe ori oamenii se privesc ca victime când se confruntă cu dificultăți, dând vina pe toți ceilalți și pe alte lucruri, chiar și pe Dumnezeu. Alegerea cea mai bună ar fi să‑I cerem lui Dumnezeu înțelepciunea, tăria și harul Său să ne ajute când ne confruntăm cu provocările vieții și astfel să dezvoltăm calități care să ne ajute să strălucim mai puternic cu iubirea Sa chiar acolo unde ne aflăm.