Viaţa aduce de toate

Uneori, pe neaşteptate, avem mici revelaţii care ne clarifică modul în care privim lucrurile, ne dau pătrundere şi ne încarcă credinţa. Zilele trecute am avut şi eu o astfel de revelaţie.

Au fost câteva luni lungi din punct de vedere financiar, iar acum maşina noastră era la reparat. Aşteptând ca soţul să mă sune să-mi spună cam cât ne va costa reparaţia L-am întrebat pe Dumnezeu de ce ni s-a întâmplat asta chiar acum. „Deja o ducem din greu”, m-am plâns. „Cum ne putem permite o reparaţie scumpă la maşină?”

Răspunsul pe care l-am primit a fost simplu: „Uneori în viaţă lucruri de felul acesta se întâmplă”.

Nu a fost răspunsul de genul „Voi face ca greutăţile să se sfârşească” pe care îl speram, dar n-am simţit că răspunsul lui Dumnezeu să fie dur sau că s-ar fi distrat pe seama situaţiei noastre. Pur şi simplu făcea o afirmaţie că viaţa este plină de provocări, de ghinioane neaşteptate şi de dezamăgiri. Se întâmplă iar noi vom trece prin ele.

Dintotdeauna mi-am dorit calea mai uşoară. Eu sunt foarte mulţumită să fiu salvată înainte ca să se întâmple mai rău. Asta ar fi ideal, însă Dumnezeu nu procedează întotdeauna aşa. El îmi spune, astfel, că nu va exista întotdeauna acel miracol, un cârlig magic sau un permis gratuit care să-mi permită să sar peste toate părţile grele. Nu fiindcă El nu poate face miracole, dacă de asta ar fi nevoie, dar că nu ne scuză de momentele dificile. Uneori El alege să ne dea capacitatea de a trece prin greutăţi – harul, tăria, bucuria şi puterea de muncă de a ne croi drumul prin dezamăgiri, greutăţi şi situaţii mai puţin ideale.

Bineînţeles că nu pot accepta tot ce se întâmplă ca fiind „voia lui Dumnezeu” şi să nu lupt, să mă las pe mine şi familia mea să fim victime ale întâmplării. Însă când mesajul lui Dumnezeu este „Dragă, trebuie să treci prin asta” atunci trebuie să nu mai sper la o cale de scăpare şi să încep să mă încred într-o modalitate de trecere.

Să fiu sinceră, ştiu că am nevoie de aceste momente. Nu-mi plac dar am nevoie de ele. Aceste situaţii îmi duc credinţa de la nivelul de teorie „de bibliotecă” la nivelul mai practic „de stradă”. Nu este la fel de mistic dar este cu mult mai real.

[divider icon=”ellipsis-horizontal” style=”none”]

PS: În cele din urmă a trebuit să plătim o sumă mare de bani pentru reparaţii, ceea ce a prelungit perioada noastră de greutăţi financiare. Nu a fost ideal sau cum am fi preferat să meargă lucrurile dar sunt uimită ce au putut să facă pentru mine acele câteva cuvinte de la Domnul, pentru modul cum priveam lucrurile. Simplul fapt că am înţeles că aceste lucruri se întâmplă în viaţă şi că oamenii trec prin ele m-a ajutat să-mi spulbere frica.