Eu m-am născut în orașul lui Romeo și al Julietei. În fiecare zi în drum spre școală treceam pe lângă faimosul balcon de unde Shakespeare a scris că Julieta își chema iubitul și unde el s-a urcat odată ținându-se de cosițele ei lungi de păr. Recent am revenit în Verona, în nordul Italiei, și am trecut din nou pe acolo – însă din cauza mulțimii de turiști mi-a fost aproape imposibil să mă apropii de faimosul balcon. Am observat că pereții erau plini de semnături și se pare că primăria trebuie să-i retencuiască în mod regulat, pentru ca și alți turiști să aibă șansa de a-și scrie numele pe ei. Pe acea stradă erau numeroase magazine ce vindeau suveniruri cu tema iubirii.
Nu știu ce ar gândi Shakespeare despre modul în care povestea sa a fost reimaginată și adaptată de nenumărate ori. Însă un lucru este sigur, că nu a fost niciodată mai faimoasă pentru că, de exemplu, ori de câte ori sunt întrebată de unde sunt, răspunsul meu provoacă zâmbete și priviri visătoare: Romeo și Julieta.
Când eram adolescentă, am fost și eu atrasă de povestea tragică a lui Romeo și a Julietei și câțiva ani la rând am tânjit în secret ca și Romeo al meu să vină și să îmi împlinească toate dorințele, însă viața – și 38 de ani de căsnicie, cu suișurile și coborâșurile ei – m-au învățat multe lecții.
Recent am dat peste un citat grozav: „Există o mare diferență între a te îndrăgosti de cineva și a iubi pe cineva. A te îndrăgosti se întâmplă pur și simplu. Dar ca să iubești pe cineva cu adevărat trebuie să transpiri, să suferi, să râzi, să stai treaz, să dăruiești din tine. Dragostea adevărată nu vine de la sine. Dragostea adevărată trebuie să ți-o cultivi singur”. 1
Ori cât de mult iubesc poveștile romantice am învățat că dragostea adevărată este cu totul diferită. Ea rezistă testului timpului, este despre a dărui și nu despre a primi și este, mai presus de orice, un angajament. Înapoi la Shakespeare: „Cursul iubirii adevărate nu este niciodată lin”. 2 O adevărată provocare.