Unicitatea lui Iisus

Pentru istorici, evenimentele referitoare la Iisus sunt cât se poate de definite și de evidente ca cele despre Iulius Cezar. Nu numai documentele Noului Testament, care prezintă un portret clar al Său, dar și zecile de alte manuscrise laice confirmă că Iisus a fost cu adevărat o figură istorică și a trăit în Palestina la începutul primului secol.

Un cuvânt bun care să‑L descrie pe Iisus ar fi „unic”. Mesajul Lui a fost unic. Afirmațiile pe care le‑a făcut despre Sine au fost unice. Miracolele Lui au fost unice. Iar influența pe care a avut‑o asupra lumii nu a fost întrecută de nimeni.

Unul dintre aspectele remarcabile și de netăgăduit ale vieții lui Iisus sunt sutele de preziceri și de profeții detaliate făcute cu secole înainte ca El să se fi născut – detalii specifice în legătură cu nașterea, cu viața și cu moartea Sa – lucruri pe care niciun muritor de rând nu le‑ar fi putut împlini. În Vechiul Testament există peste 300 de preziceri despre „Mesia” și „Mântuitorul”, scrise cu secole înainte de nașterea lui Iisus.

În anul 750 î.d.H, profetul Isaia profețește că „fecioara va rămâne însărcinată, va naște un Fiu și‑i va pune numele Emanuel” (Isaia 7:14). Șapte secole și jumătate mai târziu, o tânără virgină din Israel, pe nume Maria, este vizitată de îngerul Gabriel, care o anunță că va aduce pe lume un fiu pe care îl va numi Emanuel, ceea ce înseamnă „Dumnezeu cu noi”.

Noul Testament ne spune că „Maria a zis îngerului: ʼCum se va face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?ʼ Îngerul i‑a răspuns: ʼDuhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeuʼ. ” (Luca 1:34-35).

Atunci când Iisus și‑a început munca vieții, El a mers peste tot făcând bine, ajutând oamenii, iubind copiii, vindecând inimile frânte, întărind trupurile bolnave și aducând iubirea lui Dumnezeu la cât mai mulți a putut. Nu numai că și‑a predicat mesajul, dar l‑a și trăit ca unul dintre noi. El s-a îngrijit nu numai de nevoile sufletește ale oamenilor, dar și de cele fizice și materiale, i‑a vindecat în mod miraculos, a dat vedere orbilor, auz surzilor, i‑a curățat pe leproși și a înviat morții. El a hrănit mulțimile când au fost înfometate și a făcut tot ce a putut ca să‑și împărtășească cu ei viața și iubirea.

Chiar înainte de arestarea și de crucificarea Sa, știind că în curând se va reuni cu Tatăl Său ceresc, Iisus s‑a rugat: „Și acum, Tată, proslăvește‑Mă la Tine însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea” (Ioan 17:5).

Fiul lui Dumnezeu a renunțat de bunăvoie la puterile Sale nelimitate și a venit sub forma unui bebeluș neajutorat. Și‑a părăsit tronul din Ceruri, acolo unde nenumărați îngeri îl slujeau, acolo unde toate forțele universului erau la comanda Sa, și a luat locul unui servitor. A fost batjocorit, persecutat și în final ucis tocmai de cei pe care venise să‑i salveze.

Biblia ne spune despre Iisus: „Căci n‑avem un Mare Preot care să n‑aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat” (Evrei 4:15). Imaginează‑ți! Fiul lui Dumnezeu a devenit cetățean al acestei lumi, un membru al umanității, ca să ne răscumpere cu dragostea Sa, să ne arate o exprimare tangibilă a milei și a grijii Sale și să ne ajute să înțelegem adevărul Său.

Adânc, în inimile lor, mulți oameni știu că ceva le lipsește în viață. Pe dinafară pare că au de toate – bani, poziție socială, familie, prieteni, toate lucrurile care ar trebui să‑i facă fericiți – însă au un gol în interior, o foame pe care nimic nu le‑o poate satisface. Iisus a spus că El este pâinea vieții care satisface foamea și setea (Ioan 6:35). Singurătatea, goliciunea și nesatisfacția, sentimente obișnuite umane, pot fi înlocuite cu pacea și bucuria eterne când venim la El.

Iisus și viața și învățăturile Lui sunt universale. Dumnezeu L‑a trimis pe Fiul Său să le arate oamenilor, bărbați și femei, de toate națiile, din toate popoarele, cum este El, și să le aducă, gratuit, iubirea și adevărul Său. Prin Iisus, singurul lucru necesar pentru mântuirea omenirii s‑a întâmplat în așa fel încât nu trebuie să se mai întâmple încă o dată. De aceea noi putem susține cu certitudine că pentru vindecarea omenirii există un singur remediu: Iisus.

Faptele istorice referitoare la Iisus din Nazaret nu pot fi negate de cel ce le examinează cu seriozitate și cu mintea deschisă. În mod special faptul că după moartea Lui s‑a întâmplat ceva incredibil, care i‑a transformat pe cei din mica Lui grupare de ucenici descurajați în niște mărturisitori neînfricați pe care nicio persecuție a Imperiului Roman nu i‑a putut opri. Deznădăjduiți și descurajați fiindcă Domnul lor a fost crucificat în mod crud de dușmanii Săi, acești discipoli au crezut că speranțele și visurile lor s‑au spulberat. Însă după trei zile de la moartea lui Iisus, credința lor s‑a reaprins așa dramatic că nicio forță de pe pământ nu a mai putut‑o opri.

Noul Testament ne spune că Iisus s‑a arătat personal după învierea Sa la peste 500 de martori (1 Corinteni 15:6). Acesta a fost mesajul răsunător pe care primii ucenici l‑au proclamat cu curaj în întreaga lume: „Dumnezeu L‑a înviat din morți” (Fapte 13:30).

Iar acel grup de primi ucenici modești au mers să spună întregii lumi vestea bună că Dumnezeu L‑a trimis pe Fiul Său în lume să ne învețe despre adevărul Său și să ne aducă iubirea Sa, dar de asemenea că Iisus a suferit moartea pentru noi și a înviat din mormânt. Iar noi, cei care știm și credem în El, nu trebuie să ne mai temem de moarte, căci suntem salvați și în drum spre Rai, mulțumită lui Iisus.