Pentru istorici, evenimentele legate de Iisus sunt la fel de clare și de evidente precum cele despre Iulius Cezar. În Noul Testament găsim o descriere clară a lui Iisus, precum și în alte manuscrise vechi ne-biblice care confirmă că Iisus a fost o figură istorică care a trăit în Palestina la începutul primului secol.
Adjectivul cel mai potrivit să‑L descrie pe Iisus ar fi „unic”. Mesajul Lui a fost unic. Ceea ce spunea despre El a fost unic. Miracolele Lui au fost unice. Iar influența Lui asupra lumii este neîntrecută de nimeni altcineva.
Unul dintre cele mai deosebite și de netăgăduit aspecte unice ale vieții lui Iisus sunt sutele de preziceri și de profeții făcute cu secole în urmă înainte să se nască – detalii specifice despre nașterea, viața și moartea Lui – lucruri pe care niciun alt muritor nu le‑ar putea împlini. În Vechiul Testament se găsesc peste 300 de preziceri despre „Mesia” sau „Salvatorul”, scrise cu secole înaintea nașterii lui Iisus.
În 750 î.d.Hr profetul Isaia a profețit că „fecioara va rămâne însărcinată, va naște un Fiu și‑i va pune numele Emanuel”.1 Șapte secole și jumătate mai târziu o tânără virgină din Israel, pe nume Maria, a fost vizitată de îngerul Gabriel, care a anunțat‑o că va naște un fiu care se va numi Emanuel, ceea ce înseamnă „Dumnezeu cu noi”.
Noul Testament ne spune că „Maria a zis îngerului: ,Cum se face lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?ʼ Îngerul i‑a răspuns: ,Duhul Sfânt se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care se va naște din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeuʼ ”.2
Deși era, literal, regele universului, El a ales să nu se nască într‑un palat, în prezența elitei și a membrilor puternici ai guvernului. În schimb, El s‑a născut în cea mai umilă și mai sărmană situație, pe podeaua murdară a unui grajd, înconjurat de vite și măgari, înfășat în zdrențe și pus să doarmă într‑o iesle.
Când Iisus și‑a început misiunea vieții, a mers peste tot făcând bine, ajutând oamenii, iubind copiii, vindecând inimi frânte, întărind trupuri obosite și aducând iubirea lui Dumnezeu câtor mai mulți. Nu numai că și‑a predicat mesajul, dar L‑a și trăit ca unul dintre noi. El s‑a preocupat nu numai de nevoile spirituale ale oamenilor, dar și de cele fizice și materiale, vindecându‑i miraculos când erau bolnavi, dăruind vedere orbilor, auz surzilor, curățindu‑i pe leproși, înviind morții. El a hrănit mulțimile și a făcut tot ce a putut să‑și împartă cu ei viața și iubirea.
Chiar înainte de a fi arestat și crucificat, știind că se va reuni curând cu Tatăl Său ceresc, Iisus a spus: „Și acum, Tată, proslăvește‑Mă la Tine însuți cu slava pe care o aveam la Tine, înainte de a fi lumea…fiindcă Tu M‑ai iubit înainte de întemeierea lumii”.3
Creatorul tuturor lucrurilor s‑a dezgolit intenționat de puterea Sa nelimitată și a devenit un bebeluș neajutorat. Sursa înțelepciunii și cunoașterii depline a trebuie să studieze și să învețe să citească și să scrie. Și‑a lăsat tronul din Rai unde nenumărați îngeri îl slujeau, unde toate forțele universului erau la comanda lui, și a luat locul unui servitor. A fost luat în derâdere, ridiculizat, persecutat și în cele din urmă ucis chiar de cei pe care venise să‑i salveze.
Biblia ne spune despre Iisus: „Căci n‑avem un Mare Preot care să n‑aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca și noi, dar fără păcat”.4 Imaginează‑ți! Fiul lui Dumnezeu a devenit cetățean al acestei lumi, un membru al umanității, un om în carne și oase, cu scopul să ne răscumpere cu iubirea Lui, să ne dea o expresie tangibilă a milei și grijii Sale, și să ne ajute să înțelegem adevărul Său.
Adânc în inimile lor, mulți oameni știu că ceva lipsește din viețile lor. Aparent au totul – bani, poziție, familie, prieteni și toate lucrurile care să‑I facă fericiți – dar tot au un gol, o foame pe care nimic nu o satisface cu adevărat. Iisus a spus că El este pâinea vieții care ne satisface „foamea și setea” inimii.5 Singurătatea, goliciunea și nemulțumirea atât de comune la oameni pot fi înlocuite cu pace și bucurie de durată când venim la El.
El afirmă și că „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.6 Este o proclamație extraordinară și este, de fapt, inima și sufletul scrierilor din Noul Testament – că numai Iisus este calea spre viața veșnică, spre mântuire și unirea cu Dumnezeu.
Iisus și viața și învățăturile Sale sunt universale. Dumnezeu și‑a trimis Fiul să arate tuturor oamenilor, bărbați și femei, de toate naționalitățile, din toate popoarele, cum este El, să ne aducă, gratuit, marea Sa iubire și adevărul Său. Oamenii întreabă uneori: „Nu poți să vorbești doar despre dragostea lui Dumnezeu? De ce trebuie să insiști cu Iisus? De ce este creștinismul așa de exclusiv?”
Dacă Iisus este Fiul lui Dumnezeu și Dumnezeu L‑a ales pe Iisus ca prin El să se arate lumii, atunci Dumnezeu însuși este cel care a insistat. Biblia spune: „pentru ca toți să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinstește pe Fiul, nu cinstește pe Tatăl care L‑a trimis”.7
Nu există o altă modalitate de a face pace cu Dumnezeu. El nu va accepta alți termeni, nu va face alte înțelegeri. În Iisus, singurul lucru necesar pentru mântuirea și iertarea umanității s‑a întâmplat în așa fel că nu mai trebuie să se întâmple din nou. Din acest motiv putem susține cu certitudine că pentru cea mai dificilă boală a umanității există un singur remediu – Iisus.
Faptele istorice în legătură cu Iisus din Nazaret nu pot fi negate pentru cine le‑a studiat cu seriozitate și este deschis la minte. În particular, nu există motiv pentru care să ne îndoim că după moartea Lui nu s‑a întâmplat ceva extraordinar care a transformat trupa Lui micuță de ucenici abătuți într‑o echipă de mărturisitori pe care nici toate persecuțiile Imperiului Roman nu i‑au putut opri. Descurajați, cu Domnul lor crucificat în mod crud de dușmanii Săi, acești ucenici au crezut că speranțele lor au murit și că visele lor s‑au spulberat. Însă după trei zile de la moartea lui Iisus, credința lor le‑a fost reaprinsă așa dramatic că nicio forță a pământului nu a fost capabilă să o stingă.
Noul Testament ne spune că Iisus a apărut în persoană la mai bine de 500 de martori după învierea Sa.8 Acesta a fost mesajul răsunător pe care l‑au proclamat cu mult curaj ucenicii Lui în întreaga lume: „Dumnezeu L‑a înviat din morți”.9
Și acea mână de primi ucenici modești au spus întregii lumi veștile bune că Dumnezeu și‑a trimis Fiul în lume nu numai ca să ne învețe adevărul Său și să ne arate dragostea Sa, dar și ca să sufere pentru binele nostru și apoi s‑a înălțat din mormânt. Deci, noi care știm și credem în El, nu mai trebuie să ne temem niciodată de moarte, căci suntem salvați și în drum spre Rai, mulțumită lui Iisus.