„Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”.1 M‑a durut inima când am auzit prima oară acest verset și m‑am simțit așa de rușinată. De ce? Fiindcă știam că pe unii nu îi iertasem. Dar îmi doream ca Dumnezeu să mă ierte pe mine pentru lucrurile cu care îi rănisem pe alții.
Nu îmi doream ca Dumnezeu să mă ierte așa cum iertasem eu, fiindcă știam că eu nu îi iertasem pe alții! Însă doream ca Dumnezeu să mă ierte din mila Sa, fiindcă aveam mare nevoie de iertare și fiindcă îmi părea rău pentru cele ce făcusem. Dar consideram că altora nu le părea rău pentru ceea ce îmi făcuseră ei mie. Deci, nu era corect! Sau cel puțin așa gândeam eu.
Rușinată în inimă și stingheră pe scaun, i‑am spus atunci lui Dumnezeu în rugăciune că versetul nu era just. Atunci El mi-a vorbit în inimă și mi‑a spus: Nici ceea ce ei Mi‑au făcut Mie nu a fost just, referindu‑se la moartea Sa pe cruce.
Îmi pare rău pentru asta, am răspuns eu. Dar Tu ești Dumnezeu și poți face imposibilul. Eu sunt doar o femeie slabă, care face lucruri stupide uneori.
Ei bine, oare nu te‑am făcut Eu după chipul și asemănarea mea? Deci ai în tine ceea ce trebuie să faci. Știu, fiindcă eu ți le‑am dat.
Ăăă… da. Ei bine, atunci, Tu trebuie să fii, în mine, Cel care iartă, fiindcă eu nu mă simt suficient de puternică. Tu ești tăria mea, Doamne. Ajută‑mă să iert prin harul Tău.
Iar de atunci El m‑a ajutat de fiecare dată! Iertarea nu este ușoară, însă este posibilă cu ajutorul Său.
Eu am descoperit că iertarea este un proces continuu, iar în iubirea și mila Sa, Dumnezeu mi‑a dat câteva instrumente care să mă ajute să‑mi fie mai ușor. Unele din aceste instrumente sunt mai hazlii, altele mai profunde, iar altele sunt pur și simplu logice – spre exemplu să privești lucrurile în alt fel, așa cum le vede Dumnezeu.
Un instrument mai hazliu este simțul umorului. Biblia spune: „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele”.2 Tot așa cum medicamentele bune pot alina durerile și grăbi vindecarea, o inimă veselă – un bun simț al umorului – poate fi de folos să mângâie și să aline inimile și mințile când suntem răniți, fie intenționat, fie neintenționat.
Odată, când lucram cu niște colegi noi, nicicum nu reușeam să fac lucrurile așa cum le plăcea lor. Eram supărată pe ei și îmi plângeam de milă. Am început să‑i spun despre asta lui Dumnezeu în rugăciune: Ei bine, dacă ei nu mă plac… Dar înainte să apuc să termin propoziția, o voce suavă mi‑a răspuns în inimă: Am să le mănânc cartofii prăjiți! Ce?
M‑a făcut să râd! Fiindcă mi‑a amintit de o glumă între mine și soțul meu. Cu ani în urmă, când el învăța spaniola, mânca prânzul cu niște prieteni. Pe când erau aproape gata el a spus cuiva cu spaniola lui stricată: „Dacă nu îți plac [eu] am să‑ți mănânc cartofii prăjiți!” Prietenii lui a fost șocați! Apoi au început să râdă, fiindcă el a vrut să spună „Dacă nu îți plac [cartofii] am să‑ți mănânc cartofii prăjiți”.
Oricum, râsul m‑a ajutat să mă destind, încât să‑mi pot ierta colegii cei noi și să nu mai iau lucrurile așa în serios.
Un alt lucru care mă ajută este, ceea ce eu numesc, „Lista celor 10 lucruri de iertat”. Vine cu o poveste:
La aniversarea sa de aur bunica ne‑a dezvăluit secretul căsniciei ei lungi și fericite. „În ziua nunții am decis să aleg 10 lucruri pe care le voi ierta soțului meu de dragul căsniciei noastre”, explică ea. Un musafir îi ceru să numească aceste lucruri. „Să fiu sinceră”, răspunse ea, „nu le-am notat niciodată. Însă ori de câte ori soțul meu făcea ceva ce mă supăra îmi spuneam ʼNorocul lui că este una din cele zeceʼ ”.3
Un alt instrument util pentru iertare vine din povestea atribuită lui Corrie ten Boom, în care ea explică iertarea prin asemănare cu un clopot mare de biserică. Vorbind despre emoțiile dificile asociate procesului de iertare – emoții precum resentimentul, durerea jignirii, retrăirea momentelor dificile din nou și din nou, etc. – ea spune că procesul de vindecare este ca atunci când lași din mână sfoara clopotului de la biserică. Noi spunem că iertăm și renunțăm să ne mai gândim la respectivul lucru rău, însă sentimentele rele nu dispar imediat. La fel, clopotul continuă să sune o vreme chiar și după ce dăm drumul sforii, dar va suna din ce în ce mai slab până când, în cele din urmă, se va opri.
Întregul proces de iertare poate dura o vreme, dar în cele din urmă ne va aduce pacea minții și liniștea sufletului.