Eu și soțul meu ne-am mutat de câțiva ani în Canada, după ce petrecusem 30 de ani în străinătate. În acei ani eu am trăit, am lucrat și am călătorit prin America fără să mă întorc în locul natal.
Procesul de repatriere a fost puțin ca un șoc cultural, însă imediat am început să iubesc viața într-o țară care a acceptat diversitatea și a primit emigranți din toată lumea, creând astfel un amestec de rase și de etnii care emană toleranță și ne învață să fim răbdători față de mulțimea de oameni care încearcă să își găsească calea, să învețe o limbă nouă și să se adapteze la o cultură nouă. Mi-am dat seama că lumea este plină de oameni care își reclădesc viețile, care își caută cămine noi, învață limbi și meserii noi și reîncep totul de la zero. Acest fenomen a luat amploare în epoca modernă însă Dumnezeu a creat omul cu capacitatea și adaptabilitatea de a lua totul de la capăt.
În timpul unei consultații medicale am intrat în vorbă cu o doamnă radiolog, foarte amabilă față de pacienți, care mi-a povestit despre viața ei. Se născuse și a studiat medicina în Uniunea Sovietică. După căderea comunismului a emigrat în Israel, unde a descoperit că trebuie să repete majoritatea studiilor sale medicale dacă dorea să practice medicina în Israel. Având chemare spre domeniul pediatriei a repetat 8 ani de studiu laborios și și-a reluat practica. Dar viața ei și a familiei sale în Israel nu a fost așa cum și-a plănuit-o așa că au emigrat din nou, în Canada. Din nou a descoperit că trebuie să îndure alți opt ani de pregătire medicală dacă dorea să practice. Atunci a renunțat la profesia de doctor și a devenit radiolog, fiindcă avea copii și s-a gândit că nu-i mai era posibil să repete studiile.
Doamna mi-a povestit despre viața ei cu bună dispoziție și fără să se plângă. Își cântărise opțiunile, și-a redirecționat planurile și a reînceput de la zero. Sunt sigură că buna ei dispoziție și răbdarea ei au fost câștigate cu efort și mi-am exprimat aprecierea față de ea, ceea ce i-a adus un zâmbet pe buze.
Cu siguranță nu este o situație de invidiat să fii nevoit să începi de la zero când ești trecut de jumătatea vieții. Însă mulți oameni în ziua de azi se confruntă cu această realitate. Există puține cariere care vin cu parafa „garantat pe viață”, iar în lumea de azi este foarte importantă versatilitatea și adaptabilitatea. Din fericire, acestea sunt calități pe care Dumnezeu, prin Cuvântul Său, i-a sfătuit mereu pe credincioși să și le însușească, tot așa cum m-a încurajat și pe mine acest pasaj din Biblie:
„Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui. Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei. Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei; plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui; aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei; căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei; ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei; …Orice lucru [Dumnezeu] îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu… Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuie în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El”. 1
Biblia este plină cu povești despre oameni care și-au schimbat cariera, țara de origine sau direcția după cum i-a călăuzit Dumnezeu, fie prin Cuvântul Său direct, fie prin circumstanțe. Să o iei de la început este, de fapt, ceva atât de obișnuit în Biblie încât ți-ar fi greu să găsești vreun personaj principal care să nu fi fost în situația de a o luat de la început, de la Avram la Isaac, Iosif, Moise, Estera, Rut, Daniel, ucenicii lui Iisus, Pavel și lista se continuă.
Trăind într-o parte a lumii unde atât de mulți oameni sunt prima generație de emigranți m-a ajutat să înțeleg mai bine că pentru mulți oameni în ziua de azi este ceva firesc să fie nevoiți să o ia de la început deoarece circumstanțele din jurul lor se schimbă iar populațiile migrează și traversează globul în căutarea unor oportunități mai bune și a unei vieți mai bune. Ei aleg să fie străini și călători pentru a da familiei și copiilor lor un trai mai bun și pășesc înainte cu un curaj incredibil, de cele mai multe ori cu foarte puține resurse, lăsând în urmă familii, cariere și acreditări. Ei încă își imaginează un viitor mai bun și asta face ca riscul și provocările să merite efortul.
Noi, creștinii, așteptăm „cetatea care are temelii tari, al cărei meşter şi ziditor este Dumnezeu” 2 și avem „o nădejde vie şi o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată, care nu se poate veşteji… În ea [noi ne bucurăm] mult, măcar că acum, dacă trebuie, [suntem] întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru… încercarea credinţei [noastre]”. 3 Aceaste încercări vor dovedi dacă credința noastră este veritabilă.
Schimbările sunt încă iminente, iar uneori provocările par copleșitoare. Însă când privești în jur și vezi curajul celor care au traversat pământ și apă în căutarea unor circumstanțe mai bune ne sporește încrederea că Dumnezeu nu ne pune niciodată în situații în care nu putem crește și progresa și „să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte. Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Iisus”. 4