Un ceai cu învăţăminte

Un lucru care mi-a plăcut în anii cât am locuit în Japonia era că japonezii sunt experţi în a transforma orice activitate zilnică în artă. Activităţi de rutină precum prepararea ceaiului, aranjarea florilor, grădinăritul şi greblarea pietricelelor au fost transformate în experienţe culturale şi spirituale. Îi admir că se ţin de astea şi că apreciază frumuseţea lucrurilor simple în viaţă.

Se spune că ceremonia ceaiului este culminarea tuturor artelor. În oraşul japonez în care am locuit se ţinea o ceremonie publică a ceaiului într-o ceainărie construită într-un castel local special pentru acest scop. Această experienţă de neratat se desfăşura în felul următor:

Când am intrat în încăperea liniştită şi după ce ne-am descălţat, am fost întâmpinaţi de o femeie în kimono tradiţional. Atitudinea ei relaxată, mişcările graţioase şi camera cu puţine lucruri aveau un efect calmant. Rogojinile tatami din paie ne masau uşor tălpile. Camera pentru ceai avea uşi mari din hârtie de orez care fuseseră deschise pentru a lăsa să se vadă o grădină luxuriantă cu o fântână. Sunetul apei curgătoare ne liniştea nervii. Pe perete era un poem care elogia frumuseţea magnoliei, iar sub el un aranjament floral uimitor în simplitatea sa. Poziţia fiecărei flori era importantă căci împreună ilustrau relaţia dintre rai şi pământ.

Gazda noastră pregăteşte apoi ceaiul cu dexteritatea unei dansatoare. Fiecare mişcare – cum îşi ataşează şervetul de brâul lat, cum mestecă ceaiul cu pensula, cum amestecă ceaiului fierbinte în ceainic – au fost toate coregrafiate şi cizelate cu atenţie de-a lungul a mii de ani de maeştrii ai ceaiului. Gazda noastră a exersat acest rol încă din copilărie.

Noi luăm castronaşele lucrate manual, necizelate în mod intenţionat, şi facem comentariile obişnuite politicoase despre frumuseţea lor. Aceste castronaşe au o parte din faţă şi una din spate şi trebuie întoarse într-o direcţie anume şi într-un fel anume. Prăjiturelele se servesc pe frunze. Schimbăm câteva cuvinte obişnuite de politeţe cu gazda noastră despre lucrurile simple, iar în final plecăm în linişte şi cu respect, aşa cum am venit. Dar acum ne simţim diferiţi.

Ceea ce au descoperit maeştrii japonezi ai ceaiului şi alţii ca ei este că activităţile simple pot fi transformate în ocazii de bucurie şi semnificaţie.