În cartea 1 Ioan citim o afirmație scurtă dar profundă: că „Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4:8). Ioan continuă prin a explica că „dragostea lui Dumnezeu față de noi s‑a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El” (1 Ioan 4:9).

Deși expresia Dumnezeu este dragoste nu se regăsește în Vechiul Testament, din cartea Geneza până la Maleahi, Dumnezeu este portretizat ca Cel care iubește cu fidelitate și etern. În Vechiul Testament citim despre dragostea statornică a lui Dumnezeu „până la al miilea neam” și care „ține în veci” (Deuteronom 7:9; Psalmul 103:17).

În Noul Testament, Iisus este portretizat ca fiind dragostea lui Dumnezeu pentru umanitate manifestată pe pământ. El i‑a învățat pe cei ce au crezut în El să‑i urmeze învățăturile ca să rămână în dragostea Lui și să reflecte acea dragoste asupra altora (Ioan 15:9-10). Ca să ne ajute să umblăm în dragostea Lui, El a trimis Duhul Sfânt să ne învețe toate lucrurile și să ne amintească de tot ce ne‑a învățat El (Ioan 14:26). Prezența Duhului Sfânt în viețile noastre este manifestată prin dragoste și bunătate față de ceilalți (Galateni 5:22).

Există patru cuvinte care în Noul Testatement în engleză au fost traduse dragoste, dar care în greaca originală aveau înțelesuri diferite. Cel mai folosit cuvânt pentru dragoste în Noul Testament este agape. Așa cum este folosit în Scripturi înseamnă dragostea lui Dumnezeu. Spre exemplu, în 1 Ioan 4:8 când spune că Dumnezeu este dragoste, este folosit în originalul grecesc cuvântul agape. Tot ce face Dumnezeu este motivat și se revarsă din dragostea Sa.

Agape face referire și la dragostea pe care o avem noi pentru Dumnezeu și pentru aproapele nostru, cum este folosit în cele două mari porunci (Marcu 12:30-31) și dragostea creștinească pe care ar trebui să o arătăm altora. „Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v‑am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții” (Ioan 13:34). Aceasta este dragostea pe care a arătat‑o Iisus cât a fost pe pământ și care l‑a motivat pe El să‑și dea viața pentru noi ca noi să putem trăi cu El pentru totdeauna.

În calitate de creștini, noi suntem chemați să copiem dragostea de sacrificiu pe care a arătat‑o Iisus, așa cum a scris Pavel: „Urmați, dar, pilda lui Dumnezeu ca niște copii preaiubiți. Trăiți în dragoste, după cum și Hristos ne‑a iubit și s‑a dat pe Sine pentru noi ca un prinos și ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu” (Efeseni 5:1-2). Când citim Evangheliile și Epistolele, în fiecare capitol vedem această dragoste agape care alege să pună nevoile altora înaintea celor personale, care acceptă inconveniențele și se sacrifică voluntar pentru beneficiul altcuiva. Este o dragoste care arată bunătate, bunăvoință și angajament pentru binele altora, fără așteptări de a primi ceva în schimb.

În versiunea King James în engleză a Bibliei, dragostea agape este tradusă de obicei „binefacere” ceea ce ne ajută să înțelegem că această dragoste este darnică, este o dragoste altruistă; este dragostea în acțiune. Chemarea de a copia dragostea lui Iisus este o chemare la bunătate, compasiune și dragoste – nu doar față de cei de care suntem apropiați și cu care ne simțim confortabili, dar și față de cei care gândesc, care cred și care acționează altfel decât suntem noi de acord. Căci, de fapt, Iisus ne‑a spus să‑i iubim și pe dușmanii noștri și pe cei care ne‑au greșit sau ne‑au tratat rău.

Apostolul Pavel a definit ce este dragostea, ce face și cum se manifestă, în 1 Corinteni 13, care a fost numit „capitolul dragostei”. El a scris: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuiește; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul” (1 Corinteni 13:4-7).

Alte versiuni ale Bibliei folosesc diferite alte cuvinte pentru acest pasaj, care pot ajuta la înțelegerea mai profundă a acestui mesaj. Spre exemplu, o versiune ne spune că această dragoste „protejează întotdeauna, are încredere întotdeauna, speră întotdeauna, perseverează întotdeauna” (1 Corinteni 13:7). O altă versiune ne învață că dragostea „nu caută folosul personal… nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură când adevărul câștigă. Dragostea nu renunță niciodată, nu‑și pierde încrederea, are mereu speranță și rezistă în orice circumstanță” (1 Corinteni 13:5-7).

Această listă provocatoare este o bună piatră de încercare pentru noi când căutăm cum să umblăm în dragostea lui Hristos și să întruchipăm dragostea, compasiunea  și bunătatea Sa față de alții prin viețile noastre, prin cuvintele noastre și prin faptele noastre. Iisus ne‑a dat câteva exemple despre cum să arătăm această dragoste în viața noastră de zi cu zi. El a spus: „Oricui îți cere, dă‑i… Ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți‑le și voi la fel” (Luca 6:30-31). Apoi a continuat: „Faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi ceva în schimb. Şi răsplata voastră va fi mare şi veţi fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. Fiţi, dar, milostivi cum şi Tatăl vostru este milostiv… Daţi, şi vi se va da” (Luca 6:35-38).

Prima Epistolă a lui Ioan ne spune cât de important este să punem dragostea în acțiune în viața noastră de zi cu zi astfel: „Copilașilor, să nu iubim cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul” (1 Ioan 3:18). În epistola sa, Iacov, ne dă niște exemple concrete pentru credința în acțiune care să reflecte dragostea lui Hristos: „Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana de toate zilele și unul dintre voi le zice: «Duceți‑vă în pace, încălziți‑vă și săturați‑vă!» fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i‑ar folosi?Tot așa și credința: dacă n‑are fapte, este moartă în ea însăși.” (Iacov 2:15-18).

Să arăți dragostea lui Hristos în viața de zi cu zi, în faptele tale și în interațiunea cu ceilalți este vital pentru o viață care îl reflectă pe Iisus altora și care îi va atrage pe oameni către El. Să hotărăști să îți dezvolți trăsăturile lui Hristos, să pui deoparte vechiul tău comportament și să fii un om nou, așa cum scrie apostolul Pavel, este tot o exprimare a dragostei (Efeseni 4:20-24). Valorile creștine, precum dragostea, compasiunea, bunătatea, blândețea și răbdarea sunt înrădăcinate în dragostea lui Hristos care ne motivează (2 Corinteni 5:14).

Noi îl iubim pe Dumnezeu pentru că El ne‑a iubit mai întâi (1 Ioan 4:19) și, bazându‑ne pe dragostea Lui, ne străduim să fim mai mult precum El, să îl reflectăm pe El și dragostea Lui pentru alții – chiar dacă acea reflecție este o simplă licărire a ceea ce este El în întregime. Dar indiferent cât de slab luminăm, cuvintele și faptele noastre bune, spuse și făcute prin dragostea Lui, strălucesc în lumea aceasta întunecată și aduc slavă celui care ne‑a creat, ne iubește și ne‑a salvat și cu care noi vom petrece eternitatea (Matei 5:16). Să strălucim cu toții în lumina lui Hristos ca să reflectăm cât mai bine dragostea și bunătatea lui Dumnezeu spre orice persoană care ne iese în cale.