Când ne gândim la zilele din Săptămâna Patimilor până la Paști ne gândim de cele mai multe ori la ucenicii lui Iisus care și‑au pierdut pe neașteptate învățătorul, pe cel mai bun prieten și pe omul despre care credeau că este trimis de Dumnezeu să le răscumpere poporul. Cât de descurajați s‑au simțit, cât de speriați, cât de confuzi. Dar nu m‑am gândit niciodată cum a perceput Satana acea perioadă. Tu te‑ai gândit?
După ce Iisus a murit pe cruce s‑a făcut întuneric. Norii au acoperit soarele, pământul s‑a cutremurat, clădiri s‑au prăbușit, perdeaua dinăuntrul templului s‑a rupt în două și morți au înviat și s‑au arătat prin oraș. Trebuie să fi fost o zi plină de groază și de disperare chiar și pentru cineva care nu știa despre crucificare.
Dar cât de vesel trebuie să fi fost Satana! Fiul lui Dumnezeu era mort. Nu se mai vorbea despre salvare. Nu mai era Lumina lumii. Când trupul lui Iisus a fost pus spre odihna veșnică în mormânt, au rostogolit o stâncă mare la intrare și au pus gărzi, Diavolul probabil că jubila. Însă acest presupus triumf a fost de foarte scurtă durată.
Biblia ne spune că „[Iisus] a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care s‑a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare”.1 Iisus s‑a coborât în lumea celor morți să aducă salvarea sufletelor captive acolo. Era chiar curtea lui Satana – cum de nu a auzit mesajul lui Iisus? – că moartea Lui pe cruce făcea parte din planul lui Dumnezeu – că era chiar modalitatea aleasă de El și Tatăl Său să aducă triumful lor – că datorită faptului că El a murit și a cucerit moartea, era acum capabil să ofere salvarea și viața veșnică tuturor celor care credeau în El.
„În lume veți avea necazuri” i‑a avertizat Iisus pe ucenicii lui înainte de moartea Sa, „dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”.2 Aceasta este victoria – a Lui și a noastră – pe care o celebrăm de Paști.