Eu mă consider o persoană în general iertătoare și „bună”, însă mi s‑a întâmplat ceva când eram în anul doi de studenție care mi‑a pus la încercare capacitatea de a ierta. Am fost pusă să fac echipă cu Matt, colegul meu de clasă, pentru o prezentare la cursul de literatură engleză modernă, dar Matt mă călca pe nervi de la început.
Stilul meu meticulos de învățat era în conflict cu stilul spontan cu care Matt a abordat proiectul. El a întârziat de multe ori la discuțiile programate și a neglijat detalii care mie mi s‑au părut importante. Și mai mult de atât, a întârziat cu partea sa de proiect, în ciuda SMS-urilor mele insistente.
Cu trei zile înainte de prezentare mi‑am dat seama că Matt nu a terminat partea finală de care era responsabil și nu puteam da de el. În cele din urmă Matt postă pe net o concluzie născocită în grabă, cu doar câteva ore înainte de termenul limită al proiectului, scuzându‑se și explicând că a fost preocupat de alt proiect.
După cum m‑am așteptat, proiectul nostru nu l‑a satisfăcut pe profesor și când ne critica lucrarea eu fumegam de mânie față de Matt. Însă pe el părea că nu îl afectează și am auzit de la un prieten că el a considerat că și‑a făcut bine partea lui. Deoarece nu aduce nicio satisfacție să dojenești pe cineva care nu crede că a făcut ceva greșit am continuat să mă arăt politicoasă față de el și mă felicitam că sunt atât de mărinimoasă cu cineva care nu merită deloc.
După două luni, la un alt curs, am fost pusă în echipă cu Celine pentru o prezentare la gramatica limbii japoneze. Eu am crezut că m‑am pregătit bine, dar când a fost rândul echipei noastre la Întrebări și Răspunsuri mi‑am dat seama că am înțeles complet greșit unele concepte pe care le prezentam, iar echipa noastră a luat o notă rea. M‑am așteptat ca Celine să fie supărată pe mine, fiindcă a fost vina mea, însă ea m‑a consolat și m‑a ajutat să îmi corectez versiunea finală a lucrării. Iertarea lui Celine față de mine m‑a făcut să mă gândesc și la atitudinea mea, căci răspunsul ei la greșeala mea contrasta atât de mult cu resentimentul meu față de Matt.
Gândindu‑mă la ultimele săptămâni mi‑am dat seama că nu l‑am iertat cu adevărat pe Matt și că nu m‑am putut abține să nu fac câteva remarci disprețuitoare la adresa lui în fața prietenilor mei. Deși Matt a întârziat cu proiectul și poate că nu a fost prea interesat de el, era dureros că și eu am fost un student neglijent și din cauza mea am eșuat în cealaltă echipă. M‑am considerat o persoană tolerantă și milostivă însă răspunsul meu față de Matt a dovedit contrar. Deși nu am meritat mila, Celine m‑a iertat cu toată inima și fără remușcări. Mă rog ca prin această experiență să fi câștigat o generozitate iubitoare și smerită a sufletului știind că suntem cu toții umani și avem nevoie de iertare de la cei din jurul nostru.