Sunt o perfecționistă. Îmi place să fac lucrurile bine și minuțios indiferent cât de mult durează. Am ajuns să înțeleg că principala mea motivare când iau decizii este să evit să fac greșeli. Încerc să mă asigur că munca și deciziile mele personale sunt pe cât se poate de corecte.
Vai, dar câtă agonie și stres îmi provoacă întregul proces de decizie! Aproape fiecare decizie trebuie să fie perfectă – de la ce șampon să cumpăr până la ce loc să ocup în autobuz. Totul trebuie să fie bine gândit și toate opțiunile și posibilitățile luate în considerare. Nu mi‑am dat seama cât de mult stres îmi aduceam în viață!
Când am ajuns să‑L cunosc pe Iisus și să‑L implic în viața mea, am aflat că lucrurile pot fi mai ușoare și că El mă poate ajuta în luarea deciziilor – de altfel, cine știe cel mai bine decât Cel Atotștiutor? Așa că am început să‑I cer sfatul. Uneori îmi dădea sfaturi specifice. Alteori nu îmi indica clar ce să fac, lăsând în seama mea să caut în Cuvântul Său și să decid corect bazându‑mă pe acele principii.
Totuși, cea mai bună și mai încurajatoare consecință a implicării lui Dumnezeu este că El mă iubește într‑atât de mult, chiar și atunci când fac vreo alegere greșită, încât continuă să lucreze cu mine și cu deciziile mele. El nu se supără pe mine când fac vreo greșeală sau când mă las condusă de egoism sau de frică în luarea deciziilor. El mă ia de unde sunt și mă ajută să învăț să iau decizii mai bune.
Sunt și acum într‑o anumită măsură o perfecționistă, chiar și după atâția ani alături de Iisus, însă de când L‑am descoperit pe El viața mea este mai ușoară și mai fericită. Putând să mă sfătuiesc și să contez pe El m‑a ajutat să nu mai fiu așa de stresată în luarea deciziilor, fiindcă știu că deși voi mai face greșeli, El va aranja ca în final și acelea să ducă la bine. 1
- Vezi Romani 8:28. ↑