Viața este de multe ori asemănată cu a merge la școală, ceea ce este o analogie bună. Dumnezeu permite să se întâmple diferite lucruri în vieție noastre ca să ne testeze, ca să vedem cum reacționăm, să ne învețe lecții și să ne ajute să creștem spiritual. Dorința Lui din toate astea este, bineînțeles, să ne implicăm și să învățăm lecțiile respective și să trăim la potențialul nostru maxim. Pe scurt, testele vieții sunt concepute de El să ne ajute să devenim oameni așa cum știe El că am putea fi.
Unul dintre lucrurile pe care le folosește Dumnezeu este slăbiciunea noastră umană. Fiecare o are într‑o oarecare măsură. Printre altele, slăbiciunile și eșecurile ne învăța smerenie, răbdare și alte virtuți. Ele ne învață despre puterea rugăciunii, ceea ce ne ajută să trăim aproape de Dumnezeu, să depindem de El și să‑i înțelegem mai bine pe alții, astfel încât să‑i putem încuraja când trec prin probleme și teste.
Ar trebui să învățăm din slăbiciunile, eșecurile și deciziile noastre greșite. Primul pas este să conștientizăm problema, apoi să hotărâm să facem ceva ca să depășim slăbiciunea cu ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu dorește să te ajute să‑ți depășești slăbiciunea și o va face, dacă îi ceri.
Deci, următoarea dată când te chinui cu o slăbiciune personală, ia‑o ca pe o provocare. Alege să înveți din ea și curând vei excela în școala vieții.
Cultivă caracterul
Dumnezeu ne‑a creat după chipul Său (Geneza 1:26), dar nu a treminat încă. Crearea noastră este un proces continuu. De la naștere avem cu toții niște trăsături de bază comune – suntem ființe spirituale eterne cu capacitatea de a raționa, de a iubi și de a distinge între bine și rău – însă ne ia o viață întreagă să ne dezvoltăm caracterul asemănător lui Dumnezeu. Este în mare parte și motivul pentru care suntem aici. Cum să ne străduim să fim? Următorul pasaj din Biblie ne dă câteva indicii:
„Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor” (Galateni 5:22-23).
Predica de pe munte ne servește, de asemenea, ca ghid, fiindcă Iisus subliniază faptul că cei binecuvântați sunt cei milostivi, cei smeriți, cei ce caută pacea, cei care sunt flămânzi și însetați după dreptate (Matei 5:3-9). „Capitolul iubirii” din Biblie subliniază supremația iubirii: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate…acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul” (1 Corinteni 13:4-7).