Dacă ești ca mine atunci știi cum ar trebui să fie un Crăciun perfect. Poate că ai o imagine mentală a bradului și a decorațiunilor perfecte, locul ideal unde să mergi de sărbători, cina perfectă de Crăciun alături de familie și prieteni, băuturile, prăjiturile, sau orice ar fi ce îți place ție. Poate că îți place să fie muzică în fundal atunci când vă deschideți cadourile, iar ele să fie exact ceea ce ți-ai dorit…

Crăciunurile mele nu au fost niciodată atât de pitorești sau de perfecte. Au fost într-adevăr frumoase și distractive și am multe amintiri frumoase, însă ultimele Crăciunuri le-aș putea descrie cu adjective de la „liniștite” până la „acceptă haosul”. Și nici unul dintre ele nu era, nici pe departe, imaginea perfecțiunii Crăciunului ideal – însă toate sunt amintiri foarte speciale pe care le prețuiesc.

Doar recent am acceptat cu adevărat că Crăciunurile nu trebuie să fie perfecte. Nu trebuie să mă copleșească de magie, atâta timp cât este iubire, fericire și ne facem timp să sărbătorim nașterea lui Iisus.

De fapt, chiar primul Crăciun a fost destul de mizer. Dacă ar fi să-l recreăm perfect ar trebui să fim fără casă, obosiți și călătorind pentru simplul motiv ca să ne plătim taxele. Asta nu sună nici distractiv și nici perfect! Adaugă la asta să aștepți să naști un copil și să te adăpostești peste noapte cu vacile și cu oile și ai descrie destul de bine ceea ce ar reprezenta pentru mine cea mai rea zi posibilă!

Însă Dumnezeu a aruncat un pic de magie peste acea noapte, cu îngerii care s-au arătat păstorilor și steaua cea nouă ce a apărut pe cer și i-a condus pe magi în căutarea regelui nou-născut. Pun pariu că Maria și Iosif au prețuit toată viața lor acea noapte nebună și i-au repovestit des lui Iisus, pe când creștea, acea întâmplare uimitoare. Și viața în ziua de azi poate fi destul de mizeră, însă Iisus se arată întotdeauna și își pune atingerea Lui specială și minunată.

Când sunt descurajată de Crăciunurile mele, unul din lucrurile care mă ajută este să fac Crăciunul altcuiva să fie puțin mai bun. Când eram copil familia mea obișnuia să viziteze cămine pentru vârstnici în perioada Crăciunului. Era atât de plăcut să vedem câtă bucurie puteam aduce. Simplul fapt că eram acolo îi ajuta pe vârstnici să știe că nu sunt singuri sau uitați și că există oameni cărora le pasă de ei încât să cânte pentru ei, sau să le facă felicitări de Crăciun, sau orice aveam în plan în anul respectiv.

Nu este nimic rău în a-ți face timp să creezi un Crăciun frumos și să ai tradiții, sau să te aștepți la anumite lucruri care fac Crăciunul mai special pentru tine și pentru prietenii și familia ta; însă ține minte că poți găsi frumusețe și în haos. Lui Dumnezeu îi place de multe ori să se arate prin situațiile imperfecte, tot așa cum a făcut-o în acel grajd, cu mult timp în urmă, și tot El te poate ajuta să te concentrezi pe ceea ce face Crăciunul cu adevărat minunat.

Acum, când scriu acest articol, am căutat pe internet „Crăciun imperfect” și am descoperit că nu sunt singură; mulți oameni de toate vârstele și clasele sociale au făcut aceeași descoperire și au învățat să fie fericiți cu Crăciunul lor mai puțin perfect.

Profesorul Gordon Flett de la Universitatea York din Canada a făcut o observație interesantă: „Crăciunul reflectă așteptările imense despre cum trebuie să fie lucrurile în funcție de cultură. Noi avem o societate bazată pe consum, care spune că dacă ai fizicul perfect sau realizările perfecte atunci vei avea și o viață perfectă. Oamenii depun atât de mult efort în atingerea acestui ideal. Până la venirea sărbătorii ei sunt deja stresați.”

O doamnă pe nume Sarah a scris pe blog: „Uneori te poți lăsa foarte ușor ademenit de imaginile artistice pe care le găsești pe internet pentru Crăciun, mitul Crăciunului perfect, cu decorațiuni și mâncare. Ideea din spatele acestui lucru este că, dacă decorăm frumos de Crăciun atunci Crăciunul însăși va fi minunat, iar lucrurile care ne înconjoară sunt, cumva, cel mai bun indicator al liniștii și bucuriei noastre interioare, cea mai bună apărare a noastră împotriva realității imperfecțiunii noastre de Crăciun. În acest an… eu voi sărbători Crăciunul meu imperfect. Poate că nimeni nu dorește să accepte sau să urmeze o astfel de idee, dar… eu, stau aici, în lumina a o mie de luminițe colorate, și îmi iubesc foarte mult Crăciunul meu imperfect și familia mea imperfectă. Totul este cumva, în mod misterios, calm și luminos”.

De Crăciun noi sărbătorim venirea lui Iisus pe pământ în niște împrejurări destul de imperfecte, însă iubirea pe care o reprezintă pentru noi nașterea Sa face ca acea zi să rămână de neuitat. Cele mai bune amintiri de Crăciun nu sunt neapărat legate de lucruri care au ieșit perfect, ci de cele mai multe ori sunt legate de clipe oarecum nebune în care am fost înconjurați de iubirea familiei și a prietenilor. Când ne oprim și ne gândim la cât de recunoscători ar trebui să fim, atunci ne putem bucura cu adevărat de un minunat Crăciun imperfect.

Vă las cu acest ultim și minunat gând scris de alt blogger: „Crăciunul nu este despre perfecțiune. Înseamnă să-L sărbătorim pe Acela care ne-a salvat din nevoia noastră imposibilă de perfecțiune”.