„Concluzia”, a spus vorbitorul cu o voce puternică „este simplă. MulțumeșteI lui Dumnezeu pentru lucrurile mici din viața ta. Nu căuta milioanele ci fi recunoscător pentru câțiva bănuți.” Toți lau aplaudat.
Seminarul sa încheiat. Cu caietul plin de notițe grăbite și două cărți noi de auto-motivare despre a te bucura de viață, am părăsit sala de conferință oarecum dezorientat.
Fusese un seminar decent dar nu am auzit nimic nou. Mesajul – să te bucuri zilnic de lucrurile mărunte din viața ta – este vechi de când lumea. Cum să îl aplici, rămâne un mister chiar și după acest seminar.
La începutul anului viața mea era în impas. Contul nostru bancar era aproape gol și se întrevedeau niște probleme de sănătate. Iar acum sa instalat în timpul meu de meditație zilnică și teama.
Cum aș putea fi recunoscător pentru lucrurile mici precum o ceașcă caldă de ceai sub soarele de iarnă, sau torsul reconfortant al pisicii la mine în poală, când nu știam cum voi supraviețui în luna următoare? Nu există clipă în care să nu fiu împresurat de grijile acestei vieți, cu reproșurile și explicațiile ei logice de ce viața mea este un eșec și de ce nu voi reuși.
Sanctuarul.
Am auzit cuvântul în mintea mea la fel de clar ca și cum cineva lar fi pronunțat direct către mine. Aveam nevoie de sanctuar.
În vechime, a cere sanctuar însemna dreptul persoanei la protecție în interiorul zidurilor unei biserici consacrate. Atâta timp cât persoana care căuta adăpost rămânea în acea biserică îi era de obicei respectat dreptul de sanctuar.
Cum mi se aplică asta mie?
Și eu eram pe fugă. Temerile mele erau la fel de reale precum urmărirea unui criminal în timpurile medievale. Îmi era imposibil să mă ascund de ele. Însă există un sanctuar. „Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el și stă la adăpost”. 1
Adăpost! Ce cuvânt minunat.
În turnul tare al lui Iisus pot găsi odihnă și tărie. Acolo pot discuta orice cu Mântuitorul meu iar El îmi va arăta cum să depășesc fiecare problemă și fiecare temere.
Cum rămâne cu toate necazurile mele? Oare nu mai sunt acolo?
După ce petrec timp în sanctuar nu le mai simt înțepătura. Dacă sunt împreună cu Iisus nu există ceva ce nu pot face față. Și partea cea mai bună este că pot reveni în sanctuar ori de câte ori am nevoie.
- Proverbe 18:10 ↑