Cu ani în urmă eu și soțul meu eram misionari în Foz do Iguaçu, un oraș din sudul Braziliei. Dădeam reprezentații de teatru de păpuși împreună cu copiii noștri în școli și instituții ca să strângem fonduri și să ducem evanghelia într‑un mod creativ copiilor, tinerilor și vârstnicilor.

Erau în vecinătatea noastră și niște familii sărace, pe care le ajutam în fiecare săptămână cu fructe și legume pe care le luam de la piață. De Crăciun am avut puțini bani în plus și ne‑am hotărât să îi împărțim cu una dintre acele familii sărace, ca o surpriză de sărbători. Când ne‑am rugat ca să ne hotărâm pe care familie să o ajutăm ne‑am amintit de o familie creștină numeroasă, în care tatăl tocmai se lovise grav la picior în timpul lucrului. Deși nu își pierduse locul de muncă, angajatorul nu l‑a putut plăti în cele două luni de convalescență, în care nu a mers la muncă.

Ne‑am dus la casa lor și i‑am dat mamei plicul cu bănuții. Ea l‑a deschis și a început să plângă. Apoi s‑a dus repede în dormitor. Am fost nedumeriți și am întrebat‑o pe fiica mai mare care era problema, dar ea nu știa.

Apoi mama s‑a întors și ne‑a spus: „Vă rog să mă iertați și să nu plecați. Copiii nu știu, dar am primit un ultimatum de la compania de curent, iar mâine este ultima zi de plată a facturii, altfel ne taie curentul. Banii pe care ni i‑ați adus sunt exact suma de care avem nevoie. Acestea sunt lacrimi de bucurie fiindcă în dimineața asta ne‑am rugat ca Dumnezeu să facă un miracol și să ne dea banii, dar nu știam cum o va face. Aș dori să vă mulțumesc că ați fost instrumentul Lui de milă față de noi!”

Mai apoi, când am avut noi al treilea copil și eram cam strâmtorați financiar, aveam nevoie de un căruț pentru bebeluș. Pe când vizitam niște prieteni am menționat despre nevoia noastră, iar doamna ne‑a zis: „Așteptați puțin!”. Apoi s‑a dus și ne‑a adus un căruț care fusese al fetiței ei; era exact modelul pentru care mă rugasem. Mi l‑a dat zâmbind și mi‑a spus: „Acum înțeleg cum răspunde Dumnezeu la rugăciuni. El atinge inima cuiva care are ceva, iar acea persoană dăruiește lucrul respectiv celor care au nevoie!”.

Cât de adevărat, nu‑i așa? Dacă fiecare ar răspunde chemării lui Dumnezeu și ar împărți din ceea ce are cu cei în nevoie, devenind un instrument al generozității lui Dumnezeu, atunci lumea ar deveni un loc cu mult mai bun!