Cu câțiva ani în urmă viața mea era foarte nesigură. Și în mijlocul acelor pierderi, crize și stres am început să pun sub semnul întrebării totul, până și baza credinței mele. Înainte mă simțeam foarte confortabilă cu rugăciunea, dar după aceea a devenit un chin. În unele zile eram supărată pe Dumnezeu, în unele zile simțeam că nu pot avea încredere în El, iar în altele nici nu mai știam ce simțeam.
Apoi mi‑a venit ideea să citesc în fiecare zi, dimineața, niște Psalmi. Nu am ajuns prea departe și mi‑am dat seama că Psalmii sunt o carte de rugăciuni. Regele David și‑a împărtășit, necenzurat, cu Dumnezeu toate gândurile și emoțiile sale. Nu a așteptat până putea să le prezinte „cuviincios”. Dacă avea inima frântă, vorbea despre asta. Dacă era copleșit de bucurie, o împărtășea cu Dumnezeu prin laude. 1
În Psalmul 139 David îi spune lui Dumnezeu: „Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de fața Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo, dacă mă voi culca în Locuința morților, iată‑Te și acolo; dacă voi lua aripile zorilor și mă voi duce să locuiesc la marginea mării, și acolo mână ta mă va călăuzi și dreapta Ta mă va apuca”. 2
Când era sigur că are nevoie de ajutor se ruga: „Doamne, eu am strigat către Tine și m‑am rugat Domului, zicând: ʼCe vei câștiga dacă‑mi verși sângele și mă cobori în groapă? Poate să Te laude țărâna? Poate ea să vestească credincioșia Ta? Ascultă, Doamne, ai milă de mine! Doamne, ajută‑mă!ʼ ”. 3
Nu sună ca o comunicare din inimă a cuiva care Îl cunoaște pe Dumnezeu? A cuiva care este intim și încrezător, autentic, disperat și recunoscător în același timp. David a adus înaintea lui Dumnezeu orice simțea. El a cerut orice a avut nevoie. Am hotărât să mă inspir după el.
Nu contează că rugăciunile mele nu mai sunt formale. Vreau să îmi exprim disperarea, speranțele, rănile, cererile, bucuriile, supărările, temerile și nevoile folosind orice cuvinte și sentimente am. Și, mai presus de toate, vreau să continui să vorbesc cu Dumnezeu. Chiar dacă nu înțeleg. Chiar dacă răspunsurile vin încet.
Rugăciunea este pur și simplu să vorbești cu Dumnezeu. David scrie „Căci nu‑mi ajunge cuvântul pe limbă și Tu, Doamne, îl și cunoști în totul”. 4 Dumnezeu știe deja ce este în inima ta, așa că nu trebuie să le „înflorești” pentru El.