Anul trecut de Crăciun eram deja de câteva luni într‑un nou loc de muncă. Biroul meu era la o oră distanță de casă, programul meu de lucru era de la 14:00 la 23:00 și lucram sâmbetele. Eram mereu extenuată și desincronizată de toți ceilalți din viața mea. Și trebuia să lucrez de Crăciun!
M‑am simțit vinovată că nu puteam dărui familiei mele, bisericii și comunității același efort ca de obicei. Normal planificam și găzduiam unele proiecte de caritate comunitare, mă implicam în proiectele de Crăciun ale bisericii mele și făceam multe lucruri „crăciunești” cu familia și prietenii. Însă anul trecut mă simțeam ca într‑un univers paralel, unul în care toți aveau o experiență de Crăciun în timp ce eu aveam altă experiență.
Ai avut vreodată un Crăciun care nu semăna cu niciunul din cele trecute? Și te‑ai simțit puțin deconectat? Eu sunt de obicei atât de prinsă cu evenimentele și activitățile din jurul Crăciunului încât ele ajung să fie lucrul cel mai important. Cam tot așa cum un copil își strică pofta de mâncare cu sărățele înaintea cinei, eu mă umplu cu tot felul de activități de Crăciun încât Iisus ajunge un simplu gând ulterior. Dar nu și anul trecut. Anul trecut a fost invers. Nu am decorat. Nu am copt. Nu am făcut cumpărături mai deloc. Nu am găzduit.
Dar m‑am rugat mult, am meditat mult în timpul navetelor mele lungi, am renunțat la multe din așteptările mele pentru sezonul sărbătorilor. Iisus s‑a născut, este un fapt, indiferent de felul cum pot eu să sărbătoresc. Când îngerul a apărut păstorilor în noaptea nașterii lui Iisus, el a spus: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi s‑a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul”.[Luca 2:10-11]
Chiar dacă ziua de 25 decembrie pare o zi ca oricare alta, Iisus tot a venit. Mântuirea și relația cu El sunt încă disponibile. Prezența Lui este reală în fiecare zi.
Simt cum Crăciunurile mele de atunci încolo au suferit o resetare, o schimbare a priorităților, lucru care nu s‑ar fi întâmplat altfel. Sincer, este o eliberare să pot privi Crăciun fără așteptările tradițiilor sau fără să doresc să egalez sau să întrec Crăciunurile trecute. Nu are nevoie de nimic ca să fie glorios. Sărbătorește pe cât de grandios sau de simplu îți dorești. Nimic nu poate schimba faptul că ție (și mine) ni s‑a născut un Mântuitor.