Cât de ușor este să ascultăm sfatul altora și să ne transformăm în ceva ce nu suntem. Să nu mai fim persoana unică și minunată care suntem. Să ne evaluăm valoarea după ceea ce cred alții și nu după ceea ce crede Dumnezeu.

O rudă, doamnă în vârstă, a venit odată la noi în vizită. „O doamnă nu râde cu gura larg deschisă, nu se dă pe spate de râs să-i vadă toți până și amigdalele”, ne-a sfătuit ea.

Am fost distrusă. „Oare chiar râd în felul ăsta?”

Ea m-a imitat foarte ilustrativ de m-a băgat în sperieți.

Așa am crescut eu să fiu foarte atentă. Uneori râdeam cu poftă și mă bucuram de moment, dar apoi îmi aminteam de cuvintele și de modul cum m-a imitat acea doamnă. Așa că îmi închideam gura, îmi coboram bărbia ca să privesc drept înainte și încercam să îmi relaxez buzele într-o formă mai mică, mai controlată și mai manierată.

Doream să mă bucur de viață și să râd din toată inima, însă conștiința de sine mă obseda și îmi fura bucuria. „O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele”. 1

Dar într-o zi am uitat de astea și am râs așa cum o făceam înainte. Soarele a continuat să strălucească. Nimeni nu a spus că amigdalele mele aveau o formă mai ciudată. Nimeni nu s-a îndepărtat de mine și nu m-a numit hienă. Am început să râd din nou, bucurându-mă de sunetul și de ritmul râsului.

Într-o zi, pe când vizitam Irlanda cu familia, fiica mea, căreia îi place să facă poze pe nepregătite, mi-a făcut o poză când râdeam. Este una dintre pozele mele preferate.

Ne oprisem pe marginea drumului spre Dublin și am început să glumim unul cu altul. În acea poză râdeam împreună cu tatăl meu. Aveam mâna întinsă înspre el, capul îmi era înclinat spre spate, gura îmi era larg deschisă, iar eu râdeam. Râdeam nu doar cu vocea și cu buzele, ci din tot corpul. Cu tot sufletul.

Psalmul 4:7 spune: „Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decât au ei când li se înmulţeşte rodul grâului şi al vinului”. Așa vreau eu să-mi trăiesc viața. Râzând. Râzând cu adevărat și bucurându-mă de această viață temporară, talmeș-balmeș și totuși misterioasă pe care Dumnezeu mi-a dăruit-o. Vreau să râd fără rezerve pentru că Dumnezeu este de partea mea, iar El are simțul umorului. Uită-te cum arată ornitorincul.


  1. Proverbe 17:22