În ultimii 12 ani am lucrat independent la un proiect de care eram pasionată. Din cauza unor schimbări recente acel proiect a încetat. Simt ca un gol în stomac și încerc să găsesc ce urmează să fac.
Sinceră să fiu, nu prea știu încă.
Însă știu câteva lucruri…
Cam cu patru ani în urmă administratorul blocului nostru s-a pensionat și a lăsat postul vacant. Locatarii au angajat un alt administrator dar după o scurtă perioadă de timp nu am fost mulțumiți de el și de modul în care opera. Fiindcă nu am găsit pe nimeni ca să-l înlocuiască m-am oferit să fac eu temporar și voluntar această muncă de administrație – și de atunci am rămas administratoarea blocului. Chiar am făcut un curs în administrarea proprietăților. A fost puțin cam înfricoșător să încep o carieră nou atât de solicitantă, chiar dacă nu era cu normă întreagă, la cei 52 de ani ai mei, iar uneori încă mă întreb ce m-a apucat… dar îmi place foarte mult.
Anul trecut am avut ocazia să lucrez în domeniul nutriției. Deci am studiat și am muncit din greu la cea de-a doua nouă carieră a mea. Acum ajut oamenii atât cu bunăstarea și condiția lor fizică, dar și cu cea spirituală – rugându-mă pentru ei, încurajându-i și încercând să mă pun în situația lor ca să-i înțeleg mai bine.
În ultimele luni am făcut ambele treburi și câteva alte proiecte independente și am învățat foarte multe despre organizare, despre administrarea timpului și despre a-I cere lui Dumnezeu călăuzire chiar și pentru lucrurile simple.
Nu îmi imaginasem niciodată că voi ajunge să le fac pe toate acestea, dar simt că este Dumnezeu care le-a aranjat pe toate iar eu doar am urmat planul. Așa că acum, când simt acest gol în stomac, îmi reamintesc de toate ocaziile pe care mi le-a dat Dumnezeu și cum a deschis El uși mai bune și mai potrivite când altele s-au închis.
Nu știu dacă îmi voi realiza toate țelurile însă mă relaxez fiindcă știu Cine este cu mine în timp ce împlinesc țelurile Sale.