Stăteam într‑un scaun cu rotile în holul spitalului, așteptând să vină taxiul. Umărul îmi era încă umflat de la operație și toată mâna îmi era plină de pete negre și albastre.
Și, mai mult de atât, a început să plouă, intensificându‑mi deznădejdea. Super! Ploaie! m‑am gândit. Exact de ce am nevoie!
Apoi mi‑am întors privirea către tavanul din plexiglas al holului și am urmărit picăturile de ploaie care cădeau, se adunau laolaltă apoi se rostogoleau pe acoperiș în jos. Mi‑a venit în minte: ploaia acoperă cu binecuvântări, și imediat acel verset biblic a dat o semnificație nouă situației mele.
Ferice de cei ce‑și pun tăria în Tine [Dumnezeu], în a căror inimă locuiește încrederea. Când străbat aceștia valea plângerii, o prefac într‑un loc plin de izvoare, și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. Ei merg din putere în putere și se înfățișează înaintea lui Dumnezeu în Sion. – Psalmul 84:5-7
Da, am alunecat și am căzut. Da, mi‑am rupt șapte oase din partea de sus a brațului. Da, acum aveam o placă de metal în braț și mă așteptau două luni de fizioterapie.
Treceam și eu prin valea plângerii! Era momentul încercării mele.
Valea plângerii (Valea Baca) din Biblie era un loc real. Era o vale îngustă și uscată prin care erau nevoiți să călătorească evreii să ajungă la Ierusalim să se închine în templu. Cuvântul „baca” în ebraică înseamnă „a plânge”, de aceea i se spunea Valea Baca fiindcă trecerea prin ea era dificilă și dureroasă.
Ce vrea să spună Dumnezeu este că toți cei care trec prin momente de durere – și cine nu trece? – pot găsi tărie prin credință. Dacă ne ținem ochii ațintiți asupra Lui și inimile la Cuvântul Lui, Valea Baca devine un alt loc. În loc să fie o vale dură, uscată, de plângeri și suferință, El o poate face un loc de progres și de abundență.
Viața ne poartă și prin perioade de dificultăți și de suferință, dar cu credință în Iisus aceste momente dificile se pot transforma în trepte pe care să pășim, tot mai puternici. Putem înfrunta aceste dificultăți știind că, în final, vom ajunge mai apropiați de Dumnezeu.
Călătorind prin această lume ne putem găsi tăria în Dumnezeu și putem persevera prin dureri și eșecuri. Valea Baca poate deveni un izvor de binecuvântare prin harul lui Dumnezeu care ne dă putere.
Claxonul taxiului m‑a trezit din reverie. „La drum!” am strigat, zâmbind, împingându‑mi scaunul cu rotile către stația de taxiuri.
„Voi trece și prin asta!”