Esența învățăturii Noului Testament poate fi găsită într‑unul dintre cele mai frumoase versete din Scriptură: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3:16.)
Acest verset ne arată adevărul minunat despre Creatorul universului, care iubește atât de mult rasa umană încât și‑a trimis propriul Fiu, pe Iisus, să devină om și să moară în locul nostru pentru păcatele noastre, ca noi să nu trebuiască să suferim pedeapsa pentru păcate, chiar dacă am merita‑o. Noi avem ocazia să primim viața veșnică deoarece Iisus a plătit prețul pentru păcatele noastre prin sacrificiul Său.
Planul lui Dumnezeu pentru mântuire, care a fost decis înainte de crearea lumii, este înrădăcinat în dragostea lui Dumnezeu pentru omenire. El a făcut o cale ca noi să fim salvați de consecința păcatului – moartea spirituală și separarea de Dumnezeu în viața de apoi, ceea ce Scriptura numește Iad.
Unii oameni au impresia că Dumnezeu este crud și supărat: că El judecă aspru oamenii fiindcă este ofensat că au păcătuit împotriva Lui, de aceea El cere, în mod egoist, ca ei să fie pedepsiți. Însă situația este foarte diferită. Deoarece natura lui Dumnezeu include atribute precum sfințenia, dreptatea și mânia, El trebuie să judece păcatul.
Natura Sa divină include și atribute precum dragostea, mila și harul. Dorința Lui este ca nimeni să nu piară (2 Petru 3:9) și de aceea a făcut o cale prin care oamenii să poată fi răscumpărați. Această răscumpărare se află în iubirea Sa, deoarece „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea”. Planul lui Dumnezeu pentru mântuire este manifestat prin mila și prin iubirea Sa față de oameni. „Și dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne‑a iubit pe noi și a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre” (1 Ioan 4:10).
Dumnezeu a știut, înainte de crearea universului, că oamenii, fiind creați cu voință liberă, vor păcătui, așa că El a făcut pentru omenire o cale de salvare de pedeapsa păcatului prin planul Său de mântuire. Dorința lui Dumnezeu este să salveze omenirea și să o împace cu El. Nu avea nicio obligație față de noi să ne salveze; putea să lase, pur și simplu, toți oamenii să sufere pedeapsa păcatului, însă nu a făcut‑o. În dragostea Lui pentru noi, Dumnezeu a făcut o cale de răscumpărare. Dumnezeu a avut de la început planul de salvare, care a fost pus în aplicare chiar de la primul păcat al lui Adam și al Evei și a culminat cu moartea și cu învierea lui Iisus.
Deoarece Dumnezeu este Creatorul atotcunoscător, n‑a fost nicio surpriză pentru El că primii oameni, Adam și Eva, au păcătuit. Știa că vor alege să nu‑L asculte și, în previziunea Lui, a conceput deja planul Său de mântuire.
Planul Său de mântuire a inclus să cheme un popor, Israel, căruia să i se reveleze și căruia să‑i dea poruncile Lui. Prin cuvintele Sale spuse lui Israel, Dumnezeu s‑a prezentat pe Sine, adevăratul Dumnezeu, și legea Sa. Israel a păzit și a dat mai departe revelația Sa din generație în generație, asigurând păstrarea ei. Vechiul Testament conține atât profețiile despre viața și misiunea lui Mesia, cât și numeroase previziuni despre mântuirea ce va veni prin Fiul Său încarnat.
Planul lui Dumnezeu de mântuire prin moartea și învierea lui Iisus a fost planul Său de mântuire pentru oameni înainte ca oamenii să existe. În Vechiul Testament El a început să‑și arate planul, iar apoi, în Noul Testament, când Ioan Botezătorul a proclamat: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29) întregul Său plan a început să se reveleze.
Împlinirea completă a planului lui Dumnezeu de răscumpărare prin moartea lui Iisus, sacrificiul Său în locul nostru prin sângele Său vărsat pentru păcatele noastre, este menționat în mod repetat în Noul Testament. El este Răscumpărătorul care ne salvează din sclavia păcatului. Moartea și învierea Sa sunt împlinirea planului lui Dumnezeu pentru răscumpărare. Dumnezeu a fost sfânt, drept și corect față de creația Sa. El a fost iubitor, milostiv și plin de har. Iar noi suntem beneficiarii celui mai mare sacrificiu făcut vreodată.
În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său pe care l‑a răspândit din belșug peste noi, prin orice fel de înțelepciune și de pricepere; căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care‑l alcătuise în Sine însuși, ca să‑l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a‑și uni iarăși într‑unul, în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri și cele de pe pământ. – Efeseni 1:7-10