Noi, fiindcă suntem creștini, nu suntem scutiți de problemele, de provocările și de dificultățile vieții de zi cu zi și de stresul pe care acestea le produc. Diferența este însă în faptul că noi avem speranța creștină, înrădăcinată în relația noastră personală cu Dumnezeu, mântuirea noastră prin credință în Hristos și promisiunea unui viitor etern în Rai. Noi știm cum se termină povestea chiar dacă trecem printr‑o perioadă dificilă (1 Tesaloniceni 4:13-18). Știm, de asemenea, că Dumnezeu are un scop în toate prin câte trecem și că El a promis să lucreze toate lucrurile spre binele nostru (Romani 8:28).

În Evanghelia după Ioan citim în același verset că Iisus le‑a spus ucenicilor Săi – și ucenicilor Săi din toate timpurile – că în El pot avea pacea dar și că „în lume veți avea necazuri”. Apoi i‑a încurajat spunând că și El a biruit lumea (Ioan 16:33). Istoria ne arată că momentele de dificultate, de calamitate sau de adversitate au, de obicei, ca rezultat un curaj mai mare, sacrificiu și progres. După cum scria autorul englez Caleb Colton (1777-1832): „Minereul se purifică cel mai bine cu cât cuptorul este mai fierbinte, iar fulgerul cel mai strălucitor vine în noaptea cea mai întunecată”.

O veche poveste grecească vorbește despre un soldat sub conducerea generalului Antigonus (382-301 î.Hr.) care avea o boală dureroasă care putea în orice clipă să‑i curme viața. În fiecare campanie militară, acest soldat lupta în linia întâi în bătăliile cele mai aprige. Faptul că se aștepta oricând să moară l‑a făcut neînfricat și de aceea înfrunta moartea pe câmpul de bătălie și făcea fapte eroice.

Generalul lui, Antigonus, admirându‑i curajul, a aranjat ca acest soldat să fie văzut de un doctor renumit, care l‑a vindecat de boala lui. Din acel moment soldatul viteaz nu a mai fost văzut pe linia întâi. Evita pericolul în loc să‑l caute și încerca să‑și protejeze viața decât să o riște pe câmpul de bătălie. Dificultățile îl învățaseră să lupte bine și cu mare curaj, în schimb căutarea siguranței i‑a subminat utilitatea de soldat.

Biblia ne învață că „încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere… să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Iisus Hristos” (1 Petru 1:7). Chiar dacă am fi eliberați de o povară, vindecați de o boală, sau eliberați de îngrijorare, s‑ar putea să ratăm ce avea Dumnezeu în plan ca să‑și împlinească scopul Său bun în viețile noastre (Filipeni 2:13).

Cum să faci față provocărilor vieții

Când provocările vieții se simt copleșitoare și ni se pare că nu putem ține pasul cu tot ce avem de făcut, unde căutăm tăria și speranța de care avem nevoie? Răspunsul este în relația noastră cu Iisus, cel care ne‑a promis nu doar viața veșnică în Rai, ci și faptul că El va fi cu noi la fiecare oră din fiecare zi, până vom ajunge acolo. El ne‑a promis un viitor de speranță, de bucurie, de pace, de eliberare și de dragoste veșnică. Biblia ne spune să ne gândim la acestea: lucrurile vrednice de cinste, lucrurile drepte, curate, vrednice de iubit, orice faptă bună și orice laudă (Filipeni 4:8).

Dumnezeu este pentru noi, El este cu noi și, cel mai bine, Dumnezeu este în noi și nu ne va părăsi niciodată (Evrei 13:5)! Sacrificiul lui Iisus pe cruce ne‑a eliberat de greutatea păcatului și ne‑a calificat „să avem parte de moștenirea sfinților în lumină”. Dumnezeu „ne‑a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Lui, în care avem răscumpărarea”, iar Hristos este acum pentru noi „nădejdea slavei” (Coloseni 1:12-14, 27). Dumnezeu ne iubește și îi pasă de noi și este cu noi prin toate lucrurile cu care ne confruntăm în viață.

Într‑o perioadă de mare nesiguranță, în 1939, cu perspectiva războiului înainte, Regele George al VI-lea s‑a adresat Angliei în mesajul său de Crăciun cu un citat din poezia God Knows (Dumnezeu știe), scrisă de Minnie Louise Haskins, care continuă să ne vorbească și astăzi. „Și am spus celui care stătea la poarta anului: Dă‑mi o lumină ca să umblu în siguranță în necunoscut. Iar el mi‑a răspuns: Pășește în întuneric și pune‑ți mâna în mâna lui Dumnezeu. Asta va fi pentru tine mai bine decât o lumină și o siguranță mai mare decât un drum cunoscut”.

Iisus este lumina lumii, iar El a promis că dacă‑L urmăm nu vom merge niciodată în întuneric, ci vom avea lumina vieții să ne călăuzească (Ioan 8:12).

Petrece timp cu Stăpânul

Când ni se pare că avem mai multe de făcut decât timp la dispoziție, putem să ne simțim sub presiune. Atunci avem tendința să lăsăm deoparte Cuvântul lui Dumnezeu și rugăciunea și comuniunea cu El.

Precum Marta din Biblie, ajungem îngrijorați pentru multe lucruri. Iisus i‑a reamintit cu blândețe Martei că „un singur lucru trebuie” și că aceea este „partea cea bună” care nu ni se va lua niciodată. Care este acea parte bună? Sora Martei, Maria, a exemplificat‑o prin faptul că „s‑a așezat la picioarele Domnului și asculta cuvintele Lui” (Luca 10:38-42).

Stresul ne poate împiedica în multe feluri. Ne face mai predispuși la greșeli și la decizii proaste. Ne distruge inspirația. Ne face să fim iritați și dificili. Ia din noi bucuria vieții și este contraproductiv în multe feluri.

Un obicei important să ne dezvoltăm este să învățăm să recunoaștem când ajungem sub presiune și să facem pași pozitivi să contracarăm stresul. Începem prin a ne aduce toate grijile și poverile la Domnul în rugăciune și să căutăm ajutorul și călăuzirea Lui. Biblia spune: „și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi” (1 Petru 5:7).

Când ne simțim sub presiune, primul lucru pe care de obicei îl scoatem din programul nostru este tocmai lucrul de care avem cel mai mult nevoie – timpul nostru zilnic de comuniune cu Domnul și de citire a Cuvântului Său. Trebuie să petrecem timp cu Stăpânul și să‑i încredințăm lui Dumnezeu toate îngrijorările noastre în legătură cu ziua de ieri, cu toate greșelile ei, și toate preocupările pentru azi și pentru viitor.

Biblia ne învață: „Încredințează‑ți soarta în mâna Domnului și El te va sprijini” (Psalmul 55:22). Când petrecem timp în liniște în rugăciune de‑a lungul zilei și petrecem timp în comuniune cu Dumnezeu și citind Cuvântul Său, asta ne va ușura povara. Descoperim că dacă venim la El cu poverile noastre grele și ne punem încrederea în El, El va da odihnă sufletelor noastre și ne va reînnoi speranța și bucuria (Matei 11:28-30).

Gândește‑te…

  • Există o vorbă: „viața este un maraton, nu un sprint”, iar Biblia ne spune că necesită perseverență să alergăm în cursa vieții noastre, deci trebuie să ne ținem ochii ațintiți asupra lui Iisus (Evrei 12:1-2).
  • Indiferent cât de ocupați suntem, trebuie să ne amintim formula dată de Iisus: Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate celelalte lucruri vi se vor da pe deasupra (Matei 6:33).
  • Fă‑ți timp să comunici cu Dumnezeu, citește un capitol din Biblie, încredințează‑ți Lui ziua ta, iar „El îți va netezi cărările” (Proverbe 3:6).

Ce spune Biblia…

  • Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Iisus (Filipeni 4:6-7).
  • Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. El mă paște în pășuni verzi și mă duce la ape de odihnă; îmi înviorează sufletul și mă povățuiește pe cărări drepte, din pricina Numelui Său (Psalmul 23:1-3).